Asia

Calatoria mea in Japonia a fost planificata de pe o saptamana pe alta. Am avut doar 7 zile sa decid ce vizitez ca sa-mi pot lua cazarea. Chiar inclinasem sa ma descurc la fata locului si sa caut hotel de la un oras la altul in functie de ce voi vizita. Spiritul meu de organizare nu m-a lasat sa fac asta si mi-am luat totusi cazarea.

Tot de acasa mi-am luat si JR Pass-ul, abonamentul turistic pentru trenurile care apartin de compania de stat. Cu aceste doua lucruri am plecat in Japonia. Bine, ceva idei despre Japonia mai aveam, dar ma ajutau doar sa pot decide mai repede ce vizitez.

Pana sa ajung in Kyoto asociam orasul cu festivalul infloririi ciresilor, Sakura. Si mai stiam ca a fost mai bine de o mie de ani capitala Japoniei. Nu ma asteptam insa sa descopar un oras traditional, presarat cu nenumarate temple si altare. Desi a fost distrus de mai multe incendii, japonezii au reconstruit Kyoto pastrand arhitectura traditionala.

Chiar daca nu stiam multe despre Kyoto pana sa ajung, doua atractii voiam sa le vad sigur. Prima si cea mai importanta, Altarul Fushimi Inari, cu ale sale porti torii. A doua, padurea de bambusi din Arashiyama. De padure am aflat in urma cu vreo trei ani cand a fost coperta ghidului Lonely Planet.

Ca timp imi alocasem doua zile, care ulterior s-au transformat in aproape trei. Au fost suficiente sa vizitez principalele temple si sa hoinaresc putin pe stradute, dar cred ca ar mai fi fost necesare inca doua sa explorez mai mult imprejurimile.

Osaka este obligatoriu pe lista pentru prima vizita, imi spuneam in timp ce faceam o schita a calatoriei. Nu stiam insa daca sa rezerv trei nopti de cazare sau doar doua. Dintr-o (mica) neatentie, am ales data de plecare cu o zi mai tarziu decat facusem simularile… si ziua pierduta am luat-o de la Osaka. Tinand cont ca una dintre zile am petrecut-o in Kobe, cele doua zile au fost suficiente pentru aceasta zona.

O vizita in Osaka sau Kyoto ar trebui sa includa si Nara. Micul orasel se afla la mai putin de o ora de cele doua orase. Acesta a fost in secolul VIII prima capitala permanenta a Japoniei. Oricat ar parea de neobisnuit, atractia principala a orasului sunt cele peste 1300 de caprioare comunitare.  Pe langa

De vama si bagaje am trecut atat de repede de nici nu am realizat ca am ajuns in Japonia. Cele peste 30 de ore de nesomn isi cam intrau in drepturi si dorinta de a ma descurca singur nu mai era atractiva. Devenisem deschis sa intreb pe cineva cum sa ajung in oras, dar fiind miezul noptii nu gasisem pe nimeni. Si cum nu era destul, nici cardurile MasterCard nu aveau sa fie acceptate. Oricat ar parea de ciudat, dar MasterCard-ul avea un anumit program in care puteau fi folosite la acele ATM-uri.

Noroc cu cardurile business ca le aveam pe Visa ca alfel plecam fara bani din aeroport. De fapt, cautam sa scot bani ca sa pot cumpara bilet de metrou. Cand m-am vazut cu ei in mana, am realizat ca nu imi ajuta ca nu stiu cum sa ajung la hotel. Pentru a simplifica situatia am luat un taxi. Nu am nimerit unul care sa stie engleza, dar m-a salvat Booking ca mi-a dat adresa si in limba locala. Dupa vreo 30 de minute si 10.000 yeni (~80euro) am ajuns ajuns la hotel.