Obisnuiti sa vedem orasele in cateva zile, a doua zi in Buenos Aires a fost un maraton in care am trecut prin cateva cartiere si am vazut multe dintre principalele atractii. Din a treia zi am zis sa o luam mai usor cu plimbatul ca terminam orasul prea repede si nu mai avem ce vizita. Cu ochiul ne facea si capitala Uruguayului, Montevideo. Doar nu mai parea o idee buna sa mergem pentru doua zile, asa cum luasem in calcul la plecarea din tara.

Ghidati dupa vreme care se anunta de la soare arzator la ploaie torentiala, am incercat sa ne organizam vizita la celelalte atractii ramase. Asa am amanat Cimitirul Recoleta pana cand se anunta soare si am mers la Teatrul Colon cand se anunta vreme instabila.

Palermo, cartierul distractiei

Buenos Aires are doua cartiere considerate exclusiviste, Recoleta si Palerma. In Recoleta aveam apartamentul si ne tot plimbasem in primele doua zile. Bine, nu am gasit nimic exclusivist la el cu exceptia catorva cladiri cu o arhitectura aparte. Speram ca Palermo sa fie altfel, mai ales ca de pe harta parea cu mai multe parcuri si bulevarde largi.

Am inceput explorarea cartierului cu Gradina Botanica, asta mai mult deoarece era aproape de metrou ca altfel cred ca o taiam de pe lista. Pentru a nu stiu cata oara s-a confirmat ideea ca daca nu se plateste intrarea, starea locului lasa mult de dorit. Foarte dezamagiti ca e departe de ce vazusem in poze am pornit spre Gradina Japoneza. Dupa dezordinea de la botanica eram curios cat de bine pot intretine o astfel de gradina, care doar prin nume te gandesti la perfectiune.

Drumul pana la Gradina a fost printr-o bucata de cartier care chiar arata exclusivist. Strazile acestea aminteau putin de Europa, poate chiar Canada. Multa verdeata, cladiri ingrijite, magazine interesante si multa liniste. Daca cei care ieseau cu cainii la plimbare ar fi facut si curat dupa ei, chiar era locul ideal in care sa locuiesti.

Gradina Japoneza a fost asa cum ar trebuie sa fie. Cum nu trecusera mult de cand vizitasem Japonia, am putut sa fac o comparatie la cald. Exceptand cateva mici elemente care nu prea isi aveau rostul, decorul si amenajarea erau identice cu cele din tara mama. Ulterior am citit ca este una dintre cele mai mari din afara Japoniei, iar de intretinerea ei se ocupa o asociatie japoneza.

De la gradina am facut cale intoarsa pentru a merge in adevaratul Palermo. Mai exact, acea parte care face Palermo popular. Pentru turisti nu este interesanta partea de locuit cat timp, in capatul celelalt, se afla zonele Soho si Hollywood. Acestea doua sunt recunoscute pentru restaurante de top, cluburi si puburi. Soho mai mult pentru viata de zi, iar Hollywood pentru cea de noapte.

Pentru pranz pusesem ochii pe restaurantul Parrilla Don Julio, dar ajunsi acolo aveam sa aflam ca fara rezervare nu sunt sanse pentru o masa. Ni s-a spus sa revenim intr-o ora, dar nici asa nu e sigur ca se va elibera. Locul este in majoritatea topurilor pentru cea mai buna parrilla (carne la gratar) din Buenos Aires. Dupa cateva cautari rapide am ales un alt loc din top, La Carniceria. Din pacate experienta la acesta nu a fost chiar cea asteptata.

Desi vazusem o buna parte din cartier, nu gaseam zona de baruri si puburi. Aproape ca ne pregateam sa ne intoarcem spre casa cand am mai dat o sansa cartierului mergand pe strada Armenia pana spre capat. Linistea de la inceputul strazii nu anunta agitatia care era la cateva minute de mers. Nici nu am ajuns pana la capatul ei si incepeau stradutele cu baruri si restaurante sa apara una cate una.

Fiind o zi de sambata, majoritatea locurilor erau deschise si aproape pline. Chiar si cluburile erau deschise, acestea insa aveau un alt scop in timpul zile… magazine de imbracaminte! Mesele de biliard erau spatii de expunere, iar daca te plictiseai puteau merge la bar sa bei ceva. La unul dintre cluburi, drumul spre baie era amenajat cu rafturi pentru incaltaminte, cu alte cuvinte chiar era ceva serios acolo, nu doar o idee de pop-up store, cum parea in rest.

Am mai revenit in Palermo si intr-o alta zi, mai mult pentru a merge in a doua zona populara, Hollywood. Ma asteptam sa fie la fel de vesela si agitata ca Soho. La ora pranzului nu era chiar un loc unde sa ai ceva de facut, poate in weekend este altfel.

La Boca, zona colorata din Buenos Aires

Cum spuneam, eu ma asteptam ca Buenos Aires sa aiba multe influente spaniole si orasul sa fie foarte coloratel. Dar ajunsesem la asteptarea aceasta probabil dupa ce am vazut de multe ori promovat orasul doar cu poze din La Boca. Acolo se afla Caminito, o zona pietonala cu cateva cladiri colorate si stradute care chiar arata cum imi imaginam eu ca este prin tot orasul.

Citisem ca La Boca nu e cel mai sigur cartier prin care sa te plimbi de capul tau si este recomandat un tur. Cum de tururi nu aveam chef, am mers sa vedem doar Caminito, ca pe aceasta bucata ma asteptam sa fie multa lume si sa nu fie probleme. Nu era multa lume, era foarte multa! Cred ca doar pe Florida ce mai vazusem o asemenea aglomeratie.

Am mers in sus si in jos pe stradute, am baut o bere la un pret chiar decent, l-am driblat pe Maradona si am admirat de la distanta o simulare de tango. Singura vazuta in tot orasul. Spun simulare ca scopul celor doi dansatori nu parea de a face spectacol, ci de a agatat turistii sa faca poze cu ei si dupa sa le ceara bani. Maradona nu avea succesul dansatorilor, chiar daca semana binisor cu varianta originala.

Stadionul La Bobonera, teoretic atractia nr. 1 a zonei, l-am vazut din masina. Era prea departe (si nesigur) sa fi mers pe jos pana acolo si oricum din poze nu arata memorabil. O fi el important pentru argentinieni, dar pentru turistii nemicrobisti ca mine nu a reprezentat o prioritate.

Pana la Caminito am luat un Uber ca parea complicat cu metroul si apoi bus-ul, iar de taxi nici nu voiam sa auzim. La intoarcere Uber nu a mai vrut sub nicio forma sa ne dea masina prin zona. Stiam din Bucuresti ca in anumite zone este scos de tot serviciul ca o intelegere cu autoritatile (si taximetristii). Ne-am mai miscat prin zona, dar tot serviciu indisponibil primeam. Prea mult nu ne puteam indeparta de Caminito ca eram totusi in La Boca. Asa ca am luat un bus pana la Casa Rosada. Pentru numarul lui ne-a ajutat Google Maps, iar biletul l-am platit direct la sofer.