Dupa o relatie foarte speciala cu ploaia din ultimele calatorii, tot ce ne doream era sa avem parte de soare in ziua in care vizitam cascadele din Argentina. Primele doua zile in Puerto Iguazu au fost innorate si cu ploi zdravene de vara. A treia zi a aparut soarele inca de dimineata si a fost puternic toata ziua.

Nu facusem cercetare in ce priveste traseul cascadelor sau cum sunt cele din Brazilia in comparatie cu Argentina. Voiam sa vad la fata locului pentru a fi o experienta cat mai autentica. Nici cum ajung la ele din Puerto Iguazu nu am citit in detaliu, stiam doar ca exista busuri frecvent si trebuie sa am cash, atat pentru ele cat si pentru cascade.

Traseele de vizitare

Ma asteptam sa fie mai mare in Argentina, dar nu chiar atat de mare! Dupa ce am scanat harta de la intrare am ramas cu impresia ca nu va fi suficient o singura zi pentru a face toate traseele. Chiar daca nu pareau lungi, ne asteptam sa ne tot oprim si pana la inchiderea parcului mai erau vreo 7 ore.

In total sunt 5 trasee, dar la momentul vizitei Insula San Martin nu se putea vizita. Daca mai tai de pe lista si traseul Verde care-i foarte scurt si fara nimic atractiv prin el, mai raman cele 3 cu cascadele. Ordinea de vizitare a fost Traseul Inferior, apoi cel Superior si la final plimbarea cu trenul pana la Gatul Diavolului (Garganta del Diablo) si de aici inca un traseu scurt.

Timpul a fost suficient, vreo 5 ore am petrecut in parc si am vazut tot ce se putea vedea si ne-am oprit de foarte multe ori. Daca timpul nu iti permite si trebuie sa alegi, iti recomand sa faci traseul Inferior si cel Superior. La Garganta del Diablo se merge cu un tren ecologic (foarte lent) si ca timp iti va cere cel putin o ora jumatate sa ajungi, sa vezi cascadele din acest punct si sa revii in statia centrala.

Harta Parcului o poti accesa aici.

Ce impresie mi-au lasat?

Daca Niagara mi sa parut fenomenala, atunci pentru Iguzu ar trebui sa se inventeze alte cuvante. Tind sa cred ca daca Niagara nu era intre Canada si SUA, nu ajungea nici la un sfert din popularitatea de acum. Ca o comparatie, la Iguazu ajung anual 1.2 milioane de vizitatori, in timp ce Niagara atrage peste 14 milioane. Fiecare cascada are frumusetea ei, insa Iguazu nu e promovata pe cat ar merita.

Daca vei vizita doar partea braziliana, nu vei avea o impresie reala despre frumusetea Cascadelor Iguzu. Fiind atat de multe, am ramas cu impresia ca fiecare tara are alte cascade. In Brazilia sunt unele mai linistite si aflate in departare, in timp ce in Argentina sunt unele foarte agitate pe care aproape ca le poti atinge.

Parcul National din Argentina nu doar ca ofera o priveliste spre cascade, ofera o plimbare deosebita prin natura. Chiar daca exista si in Argentina un tur prin jungla, traseele sunt facute sa simti mai mult din natura. Brazilia a simplificat partea aceasta cu plimbarea reducand tot la un traseu scurt, iar restul este cu bus-ul. Pot sari peste bus cum poti sari si peste partea cu trenul din Argentina, insa nu vei primi vreo experienta deosebita mergand pe langa drum, respectiv calea ferata.

Traseul Inferior si cel Superior, in imagini

Gatul Diavolului

Dupa vreo 3 ore in care am parcurs cele 2 trasee, a venit vremea sa urcam in tren spre ultimul punct al Parcului, Garganta del Diablo! Plimbarea cu trenul a fost una lenesa si aproape plictisitoare. Unii se intorceau pe jos de la capat, pe semne ca nu a fost doar impresia mea ca trenul merge foarte incet. Din statia de tren si pana la punctul de observare, traseul este aproape complet peste apa raului Iguazu.

Puerto Iguazu

Dupa impresia formata cautand hotel pe Booking, Puerto Iguazu parea un orasel micut care s-a dezvoltat datorita apropierii de cascade. Gresit! Orasul nu s-a dezvoltat nici cu cei peste un milion de turisti care trec anual pe acolo. Cea mai mare discrepanta mi s-a parut in raport cu restaurantele. Unele sunt mai scumpe decat cele din Buenos Aires.

Prin oras mare lucru nu ai de facut. Singura asa zis atractie este punctul in care poti admira varsarea raului Iguazu in Parana, aici fiind locul in care cele trei tari se intersecteaza. Exista o asa zisa platforma de observare si mai multe magazine, dar nu e nimic special de vazut.

Bogdan

In copilarie ma plimbam printr-un atlas rutier in poloneza, iar din 2012 sunt calator cu jumatate de norma. Pana acum am vizitat peste 200 de orase din 55 de tari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *