Chile este unul dintre jucatorii de top la nivel global dupa cantitatea de vin pe care o produce. Orientativ, produce de 4 ori mai mult vin decat Romania. Cum prin Santiago mare lucru nu mai aveam ce vizita, o parte din ultima zi in oras am dedicat-o celei mai importante crame a tarii, Concha y Toro. Ca nume probabil nu-ti spune nimic, cum nici mie nu imi spunea pana sa vad ce crame sunt de vizitat din Santiago. La noi ajunge unul dintre cele mai vandute branduri ale lor, Casillero del Diablo.

Cum a fost turul

Turul a inceput cu o scurta istorie a fondatorilor, Don Melchor de Santiago Concha y Toro si sotia sa, Emiliana Subercaseaux si cum au ales ei locul in care sa-si construiasca, in 1883, crama. Sincer, nu am retinut mare lucru din aceasta istorioara si mi-a parut rau ca turul nu a inclus si vizitarea casei. Pentru casa era un tur separat. Dupa o scurta plimbare prin curte am ajuns in fata catorva podgorii. Aici ghidul a vorbit despre soiurile de struguri pe care Concha y Toro le cultiva.

Dupa o sesiune foto printre micile podgorii proiectate special pentru tur, a urmat o degustare de vinuri albe. Ambele au fost Marques de Casa Concha, unul sigur Sauvignon blanc, iar al doilea nu imi amintesc daca a fost Chardonnay sau altceva. Ca pasionat de vinuri albe, papilele mele gustative nu au fost multumite pe deplin.

Ne-am mutat degustarea din fata viilor, in curte. Aici am continuat cu un vin rosu din soiul Carmenere. Nu a fost nici rau, dar nici ceva care sa ma faca sa-i retin numele. Apropo de Carmenere, acesta a fost un soi adus in Chile, din Franta. Insa, timp de mai bine de 150 de ani a fost considerat un soi disparut deoarece in Europa nu a scapat din calea insectei filoxera. In tot acest timp era cultivat pe suprafete insemnate in Chile, dar era confundat cu Merlot.

Ultima parte a turului a fost in beciurile de maturare. Aceasta a fost pentru mine cea mai interesanta parte a turului. Pentru a ne spune povestea Casillero del Diablo ghidul ne-a inchis in beciurile de maturare si a stins toate sursele de iluminare. Dupa cateva secunde a inceput sa ruleze proiectii despre povestea Casillero del Diablo. Jocul de lumini, video si sunet s-a ridicat la nivelul asteptarilor si aceasta parte a fost o experienta cu adevarat unica si deosebita. Nu am sa dezvalui secretul numelui, mai mult de frica sa nu fiu bantuit.

La iesirea din beciuri a urmat o ultima degustare, de aceasta data cu un Merlot, de la Casillero del Diablo. Nu m-a impresionat nici acesta, dar nu stiu daca a fost de la faptul ca nu imi place in mod deosebit Merlot sau vinul nu e chiar unul premium cum se pozitioneaza.

Ma asteptam la un tur impresionant, mai ales ca eram in vizita la cel mai mare jucator din America de Sud, insa per total mi s-a parut un tur modest, dar totusi interesant. Daca nu ai timp de un tur organizat pe la mai multe crama si ai la dispozitie cateva ore, Concha y Toro este o crama apropiata de oras si poate fi un mod placut de ati petrece cateva ore.

Cum ajungi la crama

Uitandu-ma dupa crame am gasit un articol in care se vorbea de Concha y Toro ca fiind cea mai mare crama la care se poate ajunge cu metroul. Intrand pe siteul lor am gasit o sectiune dedicata modului in care poti folosi metroul si taxiul/busul pentru a ajunge la ei. Daca cobori in statia Las Mercedes poti chiar opta pentru un transport oferit de crama. Nu e unul gratuit, cum ma asteptam, ci a costat 2000 CLP/pers pentru tur-retur cu un minivan. Un taxi ar fi costa in jur 10.000 CLP (pe sens). O calatorie de metrou a costat 700 CLP, iar asta face ca transportul efectiv pana la crama, si inapoi in oras, sa fie de aproape 5 euro.

Calatoria pana la statia Las Mercedes a fost de aproape 45 minute, iar de aici si pana la crama, cu minivan-ul, am facut in jur de 15 minute. Teoretic acest transport este din 30 in 30 de minute, dar nu s-a intamplat asa si am stat aproape o ora pana sa plece. Cand am ajuns turul incepuse de cateva minute, dar ghidul a fost dragut sa reia pentru cei intarziati tot ce deja spusese.

Turul nu e chiar ieftin, a costat 16.000 CPL/pers (22 euro). Iar daca tot ajungi pe aici inainte de pranz, iti recomand sa ramai la restaurantul lor sa savurez relaxat un vin si, de ce nu, sa mananci pranzul. Preturile la restaurant sunt aproximativ la fel ca in oras la un restaurant similar. Noi am platit 27.000 CLP (36 euro) pentru 2 vinuri, o apa mare si doua feluri principale. Mancarea a fost foarte buna, doar vinul scump tinand cont ca eram la ei acasa.

Rezervarea turului de cele mai multe ori nu este necesara si poti merge direct acolo. Dar cum cumpararea biletelor nu se face pe site, ci la casa de bilete de la intrarea pe domeniul cramei, nu te incurca cu nimic sa iti faci o rezervare si pe site.

Bogdan

In copilarie ma plimbam printr-un atlas rutier in poloneza, iar din 2012 sunt calator cu jumatate de norma. Pana acum am vizitat peste 200 de orase din 55 de tari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *