Dupa zborul mult prea matinal, la destinatie, avea sa ma astepte prima surpriza neplacuta din calatoria sud-americana. Verificasem in detaliu toate rezervarile si zborurile, mai putin perioada inchirierii masinii in Patagonia. La firma de rent a car, dupa lungi cautari, am vazut in confirmarea din email ca rezervarea o facusem pe zilele care trebuie, dar in luna octombrie, nu decembrie (2017).

Planul mi-l facusem in jurul calatoritului cu masina si nu mai aveam cale de intoarcere. In Punta Arenas, multe dintre firme aduc masinile la aeroport doar pe baza de rezervare, asa era si in cazul firmei alese de mine (Europcar). Dintre cele de acolo mai auzisem doar de Hertz, care intamplator mai aveau masini “in stocul local”. Pretul a fost unul promotional, dublu fata de cel pe care trebuia sa-l platesc si probabil triplu pentru acea masina rezervata cu 2 luni in avans.

Iesind afara am simtit si celebrul vant de Patagonia. Nu era chiar puternic si domnul de la Hertz ne spune ca incepe sa fie mai bine ca vine vara. Cum? Nu e vara deja? Inca nu, de saptamana viitoare! Aproape ca ramai cu impresia ca vremea este foarte preciza in Patagonia, insa nici pe departe. Rar este cum se prognozeaza si doar printr-un noroc poti avea parte de vreme buna.

Impresii din Patagonia

Daca tot am inceput cu vremea sa mentionez si cum a fost. In toate cele 5 zile petrecute in Patagonia nu am avut parte de o vreme prietenoasa si cu cat ne apropiam mai mult de munti, cu atat ploua mai tare sau era innorat. In Puerto Natales, sau in drum spre Punta Arenas, a fost bine. Doar vant si soare.

De la aeroport si pana in Puerto Natales sunt mai bine de 3 ore de condus. Cel putin asa calculasem eu de acasa. Cu opriri si admirat de nori si dealuri am facut aproape 4 ore. Daca ai parte de un cer senin, o sa vezi cei mai frumosi nori si cel mai original albastru. Acest drum poarta denumirea de Ruta del Fin del Mundo, intr-o traducere aproximativa ar fi Drumul de la Capatul Lumii.

Desi vremea nu se anunta buna in urmatoarele 10 zile, speram intr-o minune si am mers sa facem provizii pentru cele 2 zile pe care aveam sa le petrecem in Parcul Torres del Paine. O noapte urma sa o aveam la un hotel cu restaurant, dar nu am vrut sa fim luati prin surprindere deoarece cel mai apropiat oras era Purto Natales, la 2 ore de mers cu masina.

Puerto Natales l-as descrie ca fiind “un mic satuc”, poate prea turistic si prea scump din toate punctele de vedere. Daca tot aveam masina am ales sa ne cazam pentru prima noapte undeva in pustiu. La vreo 8 km de oras gasisem o cabanuta foarte interesanta care avea toate utilitatile de care aveam nevoie. Acolo asta am si primit, un loc departe de orasel, dar accesibil pentru cand ai masina. Daca vrei un loc in natura, iti recomand cu incredere Cabanas Natalis.

In cautarea Turnurilor

Parcul National Torres del Paine este atractia principala a Patagoniei Chiliene. Parcul este foarte popular in randul pasionatilor de drumetii montane. In cadrul lui se pot face 3 tgrasee de cateva zile, cel mai popular dintre ele este denumit W si majoritatea il parcurg in 4 zile. Al doilea poarta denumirea de O si este mai lung si se adreseaza celor care vor se petreaca mai mult timp in parc. Acesta din urma solicita si rezervare in avans, locurile de acces pe acest traseu fiind limitate. La W nu exista vreo limita in acest moment. Mai multe despre aceste trasee principale in acest articol.

In W sunt 2 atractii care se pot vedea si in drumetii de cate o zi. Cu o zi inainte am stabilit ca daca vremea nu este promitatoare, nu vom face traseul spre Turnuri (Las Torres), una dintre cele doua atractii. Probabil echipamentul nostru era potrivit pentru orice schimbare de vreme, insa era abia inceputul calatoriei si nu am vrut sa ne riscam sa pornim pe un traseu care avea sa ne consume de energie.

La cateva zile dupa vorbeam cu un canadian care facuse traseul si i se paruse foarte obositor. El venind in Patagonia doar pentru drumetii si bine antrenat. Ne-am bucura ca nu am mers deoarece nu am fi fost pregatiti fizic pentru o vreme asa de imprevizibila.

Ne-am bucurat doar de parc si ne-am oprit ori de cate ori vremea ne-a permis si aveam ceva de vazut. Chiar si pe vreme innorata Parcul National are o frumusete aparte. Lagunele fara soare nu mai erau asa de colorate, dar familiile de Guanaco (rude cu Lamele) nu tineau cont de vreme si se comportau foarte natural.

Ma asteptam ca parcul sa fie complet rupt de civilizatie, insa speram sa gasesc totusi o cafea fierbinte pe undeva. Parcul nu are multe variante de cazare, iar cele accesibile cu masina sunt vreo cateva. In drumul nostru spre Cascada Salto Grande ne-am oprit, pentru cafea, la Refugio Pudeto. Din acest punct se ia catamaranul spre Refugio Grande, punctul de plecare pentru vizitarea Ghetarului Grey. Acesta din urma fiind al doilea traseu de o zi (din W) pe care-l poti face.

Imi doream foarte mult un hotel in parc sau in apropierea lui. Gasisem EcoCamp Patagonia, un hotel deosebit aflat la punctul de start al traseului spre Turnuri, dar am amanat rezervarea vreo ora si a disparut camera libera. Complexul este unul cu adevarat unic si este inclus in tururile de lux, singurele camere libere se dau de catre ei prin Booking, cel putin asta mi-au raspuns mie la email.

In sfarsit, privelistea celebra cu muntii!

Raul Serrano, in stanga sunt casutele de la Hotel del Paine.

Alternativele din parc erau fie in regim de hostel, fie hoteluri de top cu preturi pe masura. Asa am inceput sa ma orientez spre ceva cat mai aproape de intrarea in parc. Asta se intampla cu 2 luni inainte. Pe atunci ma asteptam sa fac cele doua trasee de o zi si doream sa fiu aproape de punctele de start. O zona cu hoteluri ok este cea din apropierea Raului Serrano, la cateva minute de intrarea sudica in Parcul Torres del Paine. Aici sunt mai multe hoteluri, iar noi am stat la Hotel del Paine.

Hotelul a fost mult peste asteptari si din pozele de pe Booking imi formasem o impresie gresita despre locatie. In realitate am descoperit un complex peste cele 3 stele pe care le are, iar restaurantul a avut o mancare foarte buna. Pe langa asta, trezirea matinala ne-a oferit o priveliste cu Cuernos del Paine, direct din camera!

Nu imi venea a crede cum o buna parte dintre nori au disparut pret de 15-20 de minute. Un moment care a scos afara pe toti cei aflati la micul dejun. Cuernos del Paine au mai aparut si in cursul zilei, dar nu la fel de bine ca in timpul diminetii.

Ghetarul Grey

A doua zi in parc am alocat-o Ghetarului Grey. Initial planificasem sa ajungem la el dupa o plimbare cu catamaranul si apoi un traseu de 6-8 ore de mers. Dar vazand ca vreme nu se anunta buna, am rezervat un tur cu vaporul pe Lacul Grey. Pretul turului este dublu fata de mersul cu catamaranul, dar a fost o decizie buna deoarece altfel nu am fi ajuns sa-l vedem.

Dupa ghetar am ales sa ne intoarcem spre Puerto Natales prin partea sudica a parcului. Mare greseala! Fiind o perioada ploioasa, drumurile erau si mai stricate ca de obicei. Prin nord este mult mai bine deoarece pana aproape de intrarea in parc este drum asfaltat sau bine intretinut. Prin sud pare ca s-a abandonat orice idee de a mai repara drumul. Pe alocuri mai are asfalt, dar prea putin.

Partea sudica are peisaje mai interesante cu mai multe lacuri si munti, insa iti cam trebui o masina de teren pentru a merge pe aceasta parte in orice moment din an. Asta ca sa nu ai emotii, ca de parcurs se poate si cu un sedan.

Perito Moreno

Ziua a patra a fost dedicata tot unui ghetar, dar mult mai faimos decat Grey. Pentru aceasta vizita am trecut granita in Argentina, aici aflandu-se Perito Moreno, cea mai importanta atractie a Patagoniei Argentiniene. Ghetarul, cu a sa dimensiune de 250kmp, este a treia cea mai mare rezerva de apa din lume, dupa Antarctica si Groenlanda.

Drumul pana aici a fost lung, mai mult de 6 ore din Puerto Natales. Din pacate nu m-am documentat bine si am ales sa ne si intoarcem in aceeasi zi, iar asta a facut ca vizita efectiva la ghetar sa fie de vreo ora jumate. A fost interesant, insa daca vreme nu era la fel de schimbatoare mi-ar fi placut sa petrec cateva ore pe acolo.

Cateva pareri despre Patagonia

Mi-a placut enorm Patagonia si am vizitat doar o mica particica din sudul ei. Am vazut principalele atractii, insa mi-ar fi placut sa mai raman 3-4 zile pe acolo pentru a explora mai mult natura. Cu cateva zile pentru refacere, as fi facut poate traseul W.

Am incercat sa ma documentez mai bine ca de obicei, dar Patagoniei nu i-am alocat timpul necesar cu adevarat. Am stat vreo 5 zile pe acolo, dar nu au fost suficiente pentru a explora natura asa cum mi-ar fi placut. Un timp optim pentru aceasta parte de Patagonia cred ca este de minim 10 zile, asta fara a exagera cu traseele montane si a vizita locuri mergand cu masina.