La inceputul anilor 90, Medellin era considerat cel mai periculos oras din lume. Inainte de calatorie am facut zeci de cautari referitoare la siguranta si cum sa te feresti de neplaceri. In realitate, am descoperit un Medellin cum mi-ar placea sa avem multe dintre orasele Romaniei.
Ce e Medellin? In primul rand un oras cu o infrastructura de invidiat, un sistem de transport in comun bine pus la punct si ce-i mai important, un oras foarte curat. Pe langa asta, Medellin este apreciat la nivel global pentru inovatie in dezvoltarea urbana. Alaturi de Santiago de Chile, Medellin este considerat cel mai bun loc in care sa traiesti in America de Sud.
Cateva impresii despre Medellin
Am stat in Medellin aproape 2 zile si mi-a parut rau ca a fost o vizita atat de scurta. In imprejurimi populare sunt calatoriile spre zonele de cultivare a cafelei si micile orasele traditionale (pueblos). Pentru oras a fost un timp aproape suficient, dar chiar si aici ar mai fi fost atractii pentru inca o zi. Alte cateva zile ar fi fost potrivite pentru orasele ca Guatape, Jardin, San Antonio de Pereira sau Santa Fe de Antioquia.
Aterizam in Medellin dupa cateva zile cu mult soare in Cartagena. Era aproape de mijlocul zilei cand am ajuns la hotel. Dupa un pranz la Shanti Cocina Vital am incercat o vizita a Gradinei Botanice. Insa, vremea nu a tinut cu noi si ploaia ne-a alungat foarte repede din zona aceasta. Aveam in plan sa ne oprim si la Explora Parc, dar ajunsi acolo am realizat ca e mai mult pentru copii decat pentru oameni mari. Ne-am salvat finalul de zi cu un tur al fructelor gasite in supermarketul din Centrul Comercial Santafe, acesta fiind cel mai aproape de hotel.
Turul zonei centrale
In ziua doi am fost intr-un tur de oras cu cei de la Real City Tours. Acesta a durat vreo 4 ore si a fost bogat in informatii interesante despre evolutia Medellinului. Nu am vizitat multe, ca in sine zona centrala nu abunda in atractii, insa ghidul a reusit sa prezinte intr-un mod placut ceea ce Medellin este in prezent. A fost de departe cel mai echilibrat tur de oras in care am fost, iar gandirea pozitiva a ghidului a fost cea care a facut diferenta.
Turul a inceput din zona vechii statii de tren, in prezent iese in evidenta o cafenea intr-un vagon de tren :D. Aici se afla si cladirile administrative ale Regiunii Antioquia, una dintre cele 32 in care e impartita Columbia. Plimbarea a continuat cu Plaza de Cisneros, locul in care se afla padurea de lumini. Nu e o padure naturala, ci una formata din 300 de coloane metalice inalte de 24 metri.
Am fost atentionati inca de la inceput sa nu ni se para neobisnuit ca localnicii ni se vor alatura. Majoritatea nu au intentii rele si e in natura locului sa se bage in vorba. Dar, pentru siguranta noastra, ar fi bine sa nu avem bunuri la vedere sau in locuri in care putem ramane usor fara ele. Cu aceasta ocazie ni s-au prezentat si gradele de siguranta, masurate in papaya, de la 1 la 5.
Daca pana la Plaza de Cisneros era nivel papaya 1-2, in zona in care urma sa mergem era nivel 5. Adica cel mai mare si trebuie sa fim foarte atenti cu tot ce avem de valoare. Mai multi au fost curiosi de ce se poate intampla, insa ghidul a zis ca majoritatea problemelor din cursul zilei se rezuma la furtul de bunuri. In zonele aglomerate din jurul atractiilor se fura in principal din buzunare.
Prima zona papaya 5 a fost cea de pe strada pietonala Carabobo. De aici am intrat in Palacio National, o cladire emblema a orasului. In prezent, un mall cu cateva sute de magazine care vand doar “produse originale”. Noi am intrat pentru a admira arhitectura interioara, care e de-a dreptul impresionanta.
Ne-am continuat plimbarea spre atractia principala a zonei centrale si probabil cel mai popular loc din Medellin. Botero Plaza este numele lui si iese in evidenta prin cele 17 sculpuri imense din bronz. Toate sunt opera artistului columbian Fernando Botero. Multe dintre operele sale se gasesc in Muzeul Botero din Bogota. Insa, cele din piata care-i poarta numele sunt printre cele mai apreciate sculpturi ale sale.
Turul a continuat cu o noua zona papaya 5, strada pietonala Junin. Pana acolo am trecut prin Berrio Park, candva un loc foarte popular pentru localnicii care veneau aici si se plimbau descult. Din motive de securitate, primaria a interzis adunarile din acest parc. La capatul strazii Junin se afla Parcul Bolivar, aici aflandu-se si Catedrala Metropolitana. Nu am intrat in ea si nici in parc, acesta fiind ocupat de un targ cu diverse produse.
Am facut cale intoarsa pana la ultimul punct al turului, Parcul San Antonio. Ghidul a tinut sa ajungem aici pentru a ne arata statuia El Pájaro, de acelasi Botero. In aceasta piata, in 1995, o bomba a explodat din statuia El Pájaro si a ucis 22 de oameni. Cativa ani mai tarziu, artistul a facut o noua pasare, dar langa ea a fost pastrata, in memoria victimelor, si prima varianta.
Columbienii nu uita, dar au o memorie selectiva si retin doar ce este esential din problemele trecutului, pentru a se putea bucura de prezent. Asa as putea rezuma experienta turului de oras si informatiile aflate despre Medellin si Columbia in general. Pe langa asta, de apreciat dorinta localnicilor de a interactiona cu turistii. Chiar daca nu stiau engleza, nu au putut rata ocazia sa profite de ghid care putea traduce pentru ei. Daca stau bine si ma gandesc, cred ca a fost primul oras in care localnicii simpli erau bucurosti si ne multumeau ca-i vizitam.
Spre Parque Arvi, peste favele din nord-est
Ne-am mai fi dorit mai multe, insa timpul era limitat si trebuia sa ne multumim cu o singura zona. Am sarit intr-un Uber si am pornit spre statia Acevedo, de aici indicand Google Maps ca se pleaca spre Parque Arvi. Pana acolo urmand sa folosim Metrocable-ul, sistemul de telecabine.
Totul parea simplu pana am ajuns la statia de metrocable Acevedo. Dupa vreo 30 de minute de stat la coada am reusit sa urcam pana la Santo Domingo. De aici se schimba pe linia urmatoare de telecabine care duc spre parc. Fiind o zi de duminica, era foarte aglomerat si parcul a ajuns la capacitate maxima si a fost oprit accesul.
Ne-am asezat din nou la coada, doar pentru a cobora de unde abia ce plecasem. Nu eram singuri, mai erau vreo cateva sute de persoane care asteptau la rand. Vreo 45 de minute a durat sa ajungem inapoi la Acevedo. Chiar daca nu am vazut parcul, am vazut de aproape cum arata viata in favela.
Metrocable-ul nu e pentru agrement in aceasta zona, cum credeam eu initial. Acesta asigura in primul rand transportul public pe dealurile din Comuna 1 si Comuna 2 (2 dintre cele 16 cartiere ale Medellinului). Plimbarea cu telecabinele, si apoi statul la coada, ne-a oferit ocazia de a vedea de aproape cum arata viata in favelele din Medellin. Nu am vazut-o decat in poze pe cea din Rio, insa tind sa cred ca viata de zi cu zi in favele din Comunele 1 si 2 este mult mai buna.
Ca o recomandare, evita zilele de weekend sa folosesti Metrocable-ul. In cursul saptamanii am citit ca ar fi mai tot timpul liber. Chiar daca nu mergi in parc, iti recomand o plimbare in aceasta zona pentru a vedea o priveliste cu orasul si ceva din viata de favela.
Unde am mancat bine
In prima zi, pentru pranz am mers la Shanti Cocina Vital, iar pentru cina am fost la La Pampa Parrilla Argentina. Acesta din urma a avut o vita argentiniana la fel de gustoasa ca la ea acasa. Chiar si atmosfera era una specifica Argentinei. Restaurantul se afla intr-o zona foarte populara pentru viata de noapte. Am ramas si noi pe aici pentru o bere, insa era devreme pentru adevarata atmosfera.
In ziua doi ne propusesem sa mancam la pranz Bandeja Paisa, o mancare traditionala. Nu ne-a iesit deoarece era foarte aglomerat la Mondongo’s Poblado, un loc recomandat pentru mancare traditionala. Ne-am consolat cu ceva peruan de la Rocoto. Lleras Park e un loc bogat in restaurante si cafenele, nu iti va fi greu sa gasesti ceva de mancare cat timp te incadrezi in orele lor de masa.
Ce mi-ar fi placut sa vad
Nu am vazut Comuna 13, candva cel mai periculos cartier din Medellin. Probabil nici acum nu e chiar sigur, insa e un loc in care poti merge in vizita fara sa ai probleme. Nu am vrut sa mergem de capul nostru si un tur ar fi fost posibil doar dimineata. Avand o singura dimineata la dispozitie, am preferat sa vedem zona centrala.
Pe langa mai mult timp in Medellin, mi-ar fi placut sa vizitez multicolorul Guatape si sa urc cele 600 de trepte de la El Peñon de Guatape. Acum ca ai aflat de ele, tu poate o sa-ti aloci mai mult timp decat mine si sa le vizitezi. Si eu as fi avut timp, dar l-am alocat Bogotei si nu a fost cea mai inspirata alegere.
Comentarii
4 ComentariiCris
Jul 31, 2018Mi-au placut f mult articolele tale despre Columbia, care este tara in care visez sa ajung cat mai curand.
Voiam sa mentionez o chestie haioasa: am vazut ca ai scris de zonele din Medellin ca erau impartite in clase de “papaya”, asta n-o stiam. Insa pare a avea legatura cu o expresie columbiana pe care o cunosc “dar papaya” (tradus: a da papaya) care inseamna un fel de “a o cauta cu lumanarea”. Un sfat des auzit de la columbieni este “No des papaya!”/Nu da papaya, este un indemn de a nu te expune la riscuri inutile care te-ar pune in pericol, de exemplu: nu tine bunurile la vedere, nu te aventura in zone periculoare, etc
Multumesc pentru plimbarea prin Medellin, Bogota si Cartagena 🙂
Bogdan
Jul 31, 2018Multumesc! Foarte interesanta observatia ta. Probabil de acolo vine ca are mai mutl sens asa. Nu a avut nimeni din tur curiozitatea sa intrebe de unde acest “papaya” 😀
Loredana
Aug 14, 2018Si nimic de Pablito? 😀 #narcos
Marius
Aug 31, 2018Vreau sa ma mut in Columbia, am gasit o fata super tare