Ops! Cred ca am ales prea multe zile pentru Bogota. Aceasta a fost prima impresia dupa ce, in drum spre hotel, am traversat o parte din oras. Trecerea de la Medellin la Bogota a fost brutala si aproape ca aveam impresia ca am schimbat tara.

Strazile largi si pustii si impresia generala de oras neingrijit imi aminteau de Buenos Aires intr-o zi de duminica. De altfel, tot duminica era si cand am ajuns in Bogota. Hotelul l-am avut in zona Chapinero, cea mai potrivita pentru turisti.

Cum am diluat 4 zile in Bogota

Majoritatea incep calatoria in Bogota si raman aici cat sa se acomodeze cu tara dupa un zbor lung. Eu am ales Bogota ca destinatie finala a calatoriei de 6 saptamani in America de Sud si tot de aici aveam si zborul spre Europa. Alternativa ar fi fost Cartagena, mai ales ca zborurile dintre principalele orase si capitala sunt la intervale scurte de timp si preturile sunt decente.

Andres Carne de Res

In drum spre hotel, in timp ce cautam un loc pentru pranz, am aflat de Andres Carne de Res. Era prezentat ca cel mai bun restaurant din Columbia si locul care nu ar trebui ratat intr-o calatorie in Bogota. Se vorbea in principal de cel aflat la 30 km de oras, in suburbia Chia.

Daca e vorba de carne de vita bunabuna, fac tot posibilul sa ajung sa o gust. Oricat de costisitor ar fi fost, imi doream sa ajung la Andres. Citind si alte articole am aflat ca aceeasi carne se gaseste si la Andres DC, varianta de oras a aceluiasi restaurant. Nu am putut decat sa ma bucur cand am vazut ca era la 10 minute de hotel.

Locul e imens, se intinde pe 4 etaje si cred ca au o tematica deoarece pentru carne am fost trimisi la ultimul etaj. Serviciile au fost impecabile, iar carnea a fost gustoasa. Nu s-a ridicat la nivelul dorintelor mele, dar cred ca am fost impresionat de articolele citite si nu mi-am calibrat asteptarile corect. Nu e un loc ieftin, asa ca asteapta-te sa lasi de la 40 euro in sus pentru o masa de doua persoane.

Turul zonei centrale

Pentru ziua 2 rezervasem un tur (gratuit) de oras cu cei de la Beyond Colombia. Aparent, turul in Bogota nu e la fel de popular ca in Medellin. Sau poate nu sunt atat de multi turisti in oras. Aici eram in total vreo 30, dintre care o parte pentru turul in limba spaniola. Ca o comparatie, in Medellin am fost in jur de 120 de turisti.

Adunarea a fost in fata Muzeului Aurului. Aici ghidul a vorbit despre legenda El Dorado, el a numit-o adevarata poveste. Pe scurt, El Dorado este o legenda a existentei unei zone in care aurul era considerat un material ca oricare altul si era folosit la orice, inclusiv la pavarea strazilor. Acesta zona a aparut in perioada cuceririlor spaniole din America de Sud, in mare parte actualul teritoriu al Columbiei.

O versiune a legendei spune ca El Dorado a fost o creatie a populatiei Muiscas. Acestea doreau sa distraga atentia conchistadorilor spanioli de la cucerirea teritoriilor care le apartineau. Spaniolii, fiind orbiti de ideea unor depozite mari de aur au crezut povestea si au plecat in cautarea aurului. Aur au gasit, dar nu atat de mult cat isi imaginau. Mitul acesta a fost atat de bine conturat incat si in prezent mai sunt unii care cred ca-i real si fac explorari in Padurile Amazoniene.

Pentru a reveni la lucruri reale, am continuat turul cu o plimbare spre zona istorica a orasului, La Candelaria. Am inceput cu Calle jon del Embudo unde am primit din partea ghidului o canita cu chicha, o butura traditionala. Mai incercasem asta si in Cusco (Peru), unde la fel era traditionala. Cei din Peru o descriau ca o bere din porumb, in Columbia nu imi amintesc sa fi zis ca ar fi bere.

Oricum ar fi, nu are nimic in comun cu berea si nu a fost ceva pe placul nostru si a multora din tur. Teoretic are si ceva grade, in Peru era de 3.2. In Columbia parea un fel de suc stricat. De la ghid am aflat ca in anii 40, Columbia a interzis chicha timp de 4 ani. A fost un exces de zel al unor politicieni care doreau sa scape de radacinile indigene ale Columbiei si le-au vazut asociate cu aceasta bautura.

Cu sau fara chicha, straduta Calle jon del Embudo nu trebuie ratata. La capatul ei se afla cateva constructii considerate ca fiind cele mai vechi din oras. Pe aici sunt mai multe cafenele si baruri si fatatele au graffiteuri interesante.

Urmatoarea oprire a fost un complex de muzee. Am intrat doar la Muzeul Boterro. Ghidul ne-a vorbit despre artist si cateva dintre operele sale. Stilul Boterro este inconfundabil si usor de observat. Toate operele sale reprezinta figuri supradimensionate.

Muzeul este bogat in picturi si copii in miniatura ale sculpturilor aflate in diferite locuri publice, cele importante fiind in Medellin. Printre picturile sale se afla si o versiune proprie a celebrei Mona Lisa, a lui da Vinci.

Am continuat plimbarea spre punctul zero al Bogotei, Piata Simon Bolivar. Aici aflandu-se cladirile emblema ale orasului: Palatul Lievano (Primaria Bogotei), Catedrala, National Capitol (Cladirea Congresului) si Palatul de Justitie. Punctul final al plimbarii a fost la Centrul Cultural dedicat celui mai important scriitor columbian, Gabriel Garcia Marquez.

Dupa tur am incercat sa gasim un restaurant un zona centrala pentru a fi aproape de acel complex de muzee. Ne dorem sa revenim sa vedem mai multe de acolo si indicat era sa nu ne departam prea departe de La Candelaria.

Un pranz traditional, la Restaurantul La Puerta Falsa

Din lipsa de altceva, am ajuns sa mancam la La Puerta Falsa. Locul a fost o descoperire placuta. Am mancat pur traditional in probabil cel mai mic restaurant in care am fost vreodata. Mancarea a fost foarte gustoasa si contrar pozitionarii centrale, a fost foarte ieftin.

Desi initial eram porniti sa luam 2 portii de tamales si 2 de supa ajiaco. La recomandarea chelnerului am luam doar cate una din fiecare. Restaurantul doar asta serveste ca fel principal. Portiile erau imense, iar pentru noi a fost si asa prea mult.

Tamales nu a fost ceva chiar special, am mai incercat ceva apropiat prin Asia. Insa, supa ajioca chiar a fost unica. Mi-a atras atentia porumbul fiert din mijlocul bolului, iar supa a fost una crema. Nu am idee ce a fost in ea, doar carnea de pui am recunoscut-o cu usurinta. De mentionat, ca pe langa supa, am primit si un bol cu orez si avocado.

Desertul l-am luat de la unul dintre magazinele de langa, am incercat Marquiza Arequipe si Manjor de Guyada. Prea dulci pentru gusturile noastre.

Muzeul Boterro

Dupa pranz am revenit la Muzeul Boterro si am mai vizitat toate expozitiile, inclusiv o una temporara foarte interesanta. Surprinzator, acces este gratuit pentru toata lumea, in toate muzeele din acel complex. Scopul acceselor gratuite este acela de a incuraja localnicii sa vina mai des si sa descopere arata si cultura columbiana.

Ziua 3: Monserrate si Muzeul Aurului

Doua zile la rand a plouat dupa pranz. De la hotel ni s-a spus ca e aproape normal sa fie asa zilnic in acea perioada. Cum prima parte a zilei se anunta cu vreme buna, am urcat pe muntele Monserrate. Am ales varianta cu telecabina, furnicularul fiind inchis.

Doar ajungand aici pe varf de munte realizezi cat de mare este Bogota. Cei peste 8 milioane de locuitori pe care-i are zona metropolitana incep sa aiba sens doar in acest context. Orasul fiind dezvoltat pe orizontala, nu prea poti realiza cat e de mare oricat te-ai plimba.

Aici sus pe varf se afla o biserica si o zona de bazar cu suveniruri. Preturile erau decente si am preferat sa facem de aici cumparaturile cu amintiti pentru cei de acasa. Dupa ce am ajuns jos si am urcat intr-un Uber, a inceput sa picure… dupa sa ploaie torential.

Museo del Oro (Muzeul Aurului)

Museo del Oro este cel mai mare din lume ca numar de piese din aur. Peste 55.000 de piese numara colectia permanenta a muzeului. Tinand cont de numarul lor si diversitate, tind sa cred ca El Dorado a fost doar un mit si cantitati insemnate de aur nu au exista niciodata. Foloseau aurul la diverse decoratiuni si ritualuri, dar asta era tot.

Revenind la muzeu, acesta este impartit in mai multe sectiuni si fiecare dintre ele reprezinta o cultura. Pe langa acestea, exista si o camera dedicata perioadei dupa Columb. Muzeul gazduieste si celebra Pluta de aur Muisca. Aceasta reprezinta incoronarea noului rege. Toti stau in picioare si sunt impodobiti in aur. Un motiv in plus sa se creada ca El Dorado chiar a existat.

Piata de fructe

In apropierea hotelui era un supermarket doar de fructe. In zilele anterioare trecusem pe acolo si luasem tot ce nu aveam acasa sau ajung pe la noi foarte greu. Speram ca o vizita la piata de fructe va aduce ceva noutati.

Cea mai populara piata mi s-a parut a fi Paloquemao. Pana la ea am luat tot un Uber, dar soferul era mirat de destinatia noastra si nu a stiut unde sa ne lase ca sa intram in piata. Dupa un tur al complexului ne-am oprit la o intrare.

Piata era intradevar de fructe si legume, insa preturile de aici nu erau prea diferite de cele din oras. Dar fiind un gringo sigur aveam preturi speciale. La supermarket erau toate scrise, la piata… nimic! Nu am cumparat nimic si am pus punct plimbarii in Bogota.

In ziua 4 si ultima in Bogota, ploaia a inceput mai devreme. Ne propusesem sa descoperim mai mult din cartierul Chapinero pana spre seara cand aveam avionul. Nu prea ne-a iesit si dupa un pranz la Al Agua Patos, ne-am intors la hotel.

Cat de lunga sa fie vizita

Am avut 3 nopti de cazare in Bogota si aproape 4 zile in care sa exploram orasul. Am ajuns la mijlocul zilei 1 si am parasit orasul, spre seara, in ziua 4. Un timp enorm pentru un oras de maxim doua zile. Nu as zice ca am pierdut timp, din contra am reusit sa vad cam tot ce ofera Bogota pentru turisti.

O varianta optima este sa ajungi in ziua 1, iar cel tarziu in ziua 3, de dimineata, sa pleci spre urmatoarea destinatie. Bogota se afla la o altitudine de 2640 metri, iar asta unora le da batai de cap… scuze, dureri. De aceea iti recomand sa ramai totusi 2 nopti, chiar daca o sa ti se para ca te vei descurca si cu una.

Foarte important, chiar daca ti se va parea ca e un oras modest in atractii, nu-l rata!