Imi alocasem multe zile pentru Peru si acum urma partea dificila. Cum le impart si totusi sa nu calatoresc mult cu busul. Daca pentru cateva era simplu de ajuns cu avionul, pentru cele de pe coasta nu mai aveam cum scapa de bus. Fuga de bus era din doua motive, timp pierdut si siguranta in trafic.
Imi doream sa ajung in Paracas si Huacachina. Ambele aflandu-se la 3-4 ore de Lima. O distanta rezonabila pentru bus si prea mica pentru avion. Primul gand era, fara tururi de grup! Dupa mai multe articole citite am ajuns la concluzia ca e posibil sa ajung in zona pe cont propriu, dar tot la tururi voi recurge acolo.
Trag linie, analizez si ajung la concluzia ca nu merita sa ma complic pe cont propriu deoarece voi pierde mult timp. Cel mai simplu era un tur care sa acopere mai multe pe partea aceasta si sa aiba tur-retur din Lima. Insa cel mai important la tur era sa nu fie pe fuga deoarece asta se obtine cu mers mult noaptea sau cu viteze peste cele de siguranta.
Conacul San Jose
Prima oprite din tur a fost la iesirea din oras. Teoretic trebuia sa urcam pana sus la statuia Cristo del Pacífico. Insa, cu ceva timp in urma un bus turistic nu a avut o viteza adecvata pentru coborare si a derapat de pe sosea si mai multi turisti si-au pierdut viata. Din acest motiv s-a interzis urcarea cu busurile pe acel deal. Ne-am mai oprit pret de cateva minute sa ne vorbeasca de Pachacamac, versiunea saraca a Machu Piccu din apropierea Limei. Nu am retinut nimic despre acest complex si nici nu am vazut mare lucru, ca din bus chiar nu are ce sa se vada.
Primul loc interesant in care ne-am oprit a fost Hacienda San Jose. Aici am facut un tur al conacului si am coborat in tunelele folosite pentru a ascunde sclavii sau pentru ai aduce de la ocean. In perioada coloniala taxele erau mari pentru sclavii detinuti si atunci s-a recurs la construirea acestor tunele in care sclavii erau ascunsi cand veneau autoritatile. Bine, erau folosite si pentru a-i pedepsi pe cei care nu se supuneau. In total au fost peste 17 km de tunele, de la Coasta Pacificului si pana pe mosie.
In perioada ei de glorie, mosia San Jose era cea mai bogata din aceasta regiune. Pe terenurile ei lucrau peste 1000 de sclavi, in principal la cultivarea trestiei de zahar si a bumbacului.
O jumatate de zi in Paracas
Urmatoarea oprire a fost Paracas, un micut orasel aflat pe malul oceanului. Aici am ajuns la o ora potrivita pentru pranz. Am ramas surprins sa pot gasi recomandari in TripAdvisor. Fara a sta pe ganduri l-am ales pe Pukasoncco. Alaturi de Parrilla Peña in Buenos Aires, a fost cea mai autentica experienta de restaurant traditional. Mi-a amintit un pic restaurantele din Koh Samui (Thailanda).
Timpul din Paracas era considerat ca free time si fiecare sa faca ce doreste. Din pacate, nu era o vreme de plaja ca sa zici ca poti consuma timpul in acest mod. Iar altceva in afara de asta nu ai ce face in Paracas. Oraselul e atat de mic incat in vreo 15 minute l-ai vazut la pas in intregime. Cam asta am facut si eu. A urmat o sesiune de cumparat suveniruri si multa leneveala. Cam prea relaxant pentru stilul meu de calatorie, dar nu am avut de ales.
Ziua a doua avea sa fie foarte intensa, de dimineata si pana seara tarziu. In prima parte a zilei am vizitat Insulele Ballestas si Parcul National Paracas. Pentru a nu umple articolul cu multe poze, am sa le dedic un articol separat… pentru ca merita din plin. Pana atunci, cateva poze din Paracas.
Huacachina si sandboarding in Desertul Ica
Punctul culminant al zilei doi avea sa fie dupa pranz. Destinatia finala a turului a fost micuta oaza din Desertul Ica. Huacachina pe numele ei. Aici aveam sa petrecem noaptea a doua, dar inainte de asta sa facem snowboarding… scuze, sandboarding si sa ne zdruncinam bine cand sarim cu buggy-urile peste dunele de nisip.
Banuiam ca o sa-mi placa asta, dar nu chiar atat de mult. Ca experienta a urca sus in top activitati de repetat si recomandat si altora. Am petrecut vreo doua ore prin desert. A fost mai greu sa-mi fac curaj sa cobor cu placa, ca dupa nu ma mai saturam. Recunosc, nu am avut curaj sa ma dau in picioare. Pe scurt, m-am zdruncinat, m-am umplut de nisip… dar mi-a si placut foarte mult!
Cateva cuvinte despre tur
In cautarea solutiilor de transport si tururi ajung la PeruHop. Dupa cateva discutii pe Skype imi castiga increderea, a ajutat si faptul ca un amic fusese cu ei inainte cu cateva luni. Am ales planul lor de 2 nopti si 3 zile de tur. Punctele principale din tur au fost: Conacul San Jose, tur cu barca in jurul Insulelor Ballestas, Parcul National Paracas si sandboarding in Desertul Ica.
Ideea de tur este buna si echilibrata ca organizare. Ultima zi, dupa eliberarea camerei, a urmat un tur la o distilerie unde se producea Pisco, bautura nationala a Peruului. Un tur care a fost de altfel ceva foarte comercial si departe de o experienta interesanta. Daca in aceasta zi nu ai un zbor sa vezi liniile Nazca, o sa fie o zi pierduta.
Eu nu am facut acest tur si nu imi pare rau deloc. Am analizat inainte si mi s-a parut o chestie mult prea turistica sa merite. Cei de la PeruHop aveau si asta ca optional, cred ca era 100$/pers. Cei care au facut turul in acea zi au asteptat cateva ore o vreme optima si tot nu a fost sa fie. Cand au urcat intr-un final au avut parte de multe turbulente si numai de vazut linii nu le-a venit. In fine, tine de noroc dar asteapta-te la”distractie neprevazuta”.
Turul scurt, cu o noapte de cazare iar nu este interesant deoarece dupa ce faci sandboarding si te umpli de nisip, urmeaza sa pleci rapid spre Lima… evident fara dus deoarece nu ai cazare in Huacachina.
Cat despre cazare, a fost prima data cand am stat la un hostel. Nu in camere la comun, ci camera privata cu baie. Era insa hostel si totul era modest si vechi. Nu m-a deranjat prea tare asta, dar daca as fi stiut cum va fi as fi renuntat la cazarea lor si luam altceva in Haucacina si Paracas. Facusem upgrate dupa discutiile cu ei, dar nu a fost cine stie ce ca doar am trecut la camera privata.
Ca o recomandare, poti merge cu PeruHop pentru o experienta ok. Insa, daca crezi ca te deranjeaza hostelurile, renunta la cazarea lor si alege hotelurie cu care esti ok. Alternativa la toata povestea aceasta ar fi masina cu sofer, nu m-am interesat de aceasta optiune, dar cred ca diferenta de pret merita. Si apropo de pret, in varianta standard (fara upgrate de camera) turul costat 159 USD de persoana. Acest pret nu include mancarea, dar acopera transportul, cazarea si accesele in toate locurile din tur unde se plateste.