Valea Sacra sau Valea Urubamba, dupa numele raului care o traverseaza, se considera ca a fost centrul Imperiului Incas. In prezent, una dintre atractiile principale pentru cei care aleg sa ramana mai multe zile in Cuzco. Tot mai multe zile am ramas si eu si ma gandeam ca nu imi vor ajunge sa explorez toate locurile din apropiere.
Calatoria fiind in decembrie, am taiat din mers cateva posibile activitati din considerente de vreme. La final as zice ca cele 5 zile in Cuzco au fost mai mult decat suficiente pentru activitatile facute. Din oras am iesit doar in doua zile, ambele pe Valea Sacra a Incasilor.
Cum am vizitat Valea Sacra
Vizitarea Sacred Valley este facila si majoritatea atractiilor sunt accesibile la cativa pasi de unde poti ajunge cu un transport. Pentru cei care vor sa simta si mai mult locurile, exista si transport public si din ce am citit este frecvent si te poti baza pe el. Varianta simpla ramane turul de grup sau privat.
Dupa experientele de grup din Canion Colca si Paracas am decis sa nu mai incerc asa ceva si sa aleg un tur privat. Cum asta se intampla cu cateva zile inainte de cand aveam nevoie, nu am primit niciun raspuns la emailurile sau mesajele trimise. Fara alte optiuni, las sa vad la agentiile locale ce optiuni am.
Solutia avea sa vina mai repede de cat ma asteptam. Cei de la hotel mi-au oferit transferul gratuit de la aeroport si soferul trimis doar asta facea, transferuri si tururi in jurul orasului. Nu l-am intrebat, dar parea ca oferea servicile gratis hotelurilor pentru a gasi potentiali clienti pentru tururi. Mai simplu nici ca se putea! Asa ca am stabilit tot ce aveam nevoie si am mers cu el pe Valea Sacra, la gara Poroy (pentru trenul spre Machu Picchu) si la aeroport.
Costul pentru cele doua zile in care mi-a fost sofer pe Valea Sacra a fost de 400 soli (100 euro). Cunostintele lui despre situri sau istorie in general erau minime, dar suficiente cat sa poti face conversatie si sa afli cateva lucruri. Mult mai interesante au fost discutiile despre viata lui, familie si cum vede el tara sau cum pastreaza si respecta traditiile.
Ce am vizitat
Tururile oferite de agentii pot fi de o zi sau de doua zile. Cele de o zi acopera puncte destul de indepartate si cu siguranta vei fi pe repede inainte in majoritatea locurilor. Cele de doua zile par cu ceva mai mult timp liber, dar am ceva dubii ca timpul la atractii e mult mai mare.
Profitand de flexibilitatea masinii si de recomandarile soferului am facut un tur cu mult timp de vizitare ale atractiilor. Am vizitat siturile Ollantaytambo, Pisac, Chinchero, salina Maras si laboratorul incas Moray. La propunerea soferului am oprit la un mic atelier unde am vazut cum se obtin culorile naturale din diverse plante si am vizitat piata din Pisac.
Pe langa asta, mai multe opriri pe dealurile din jurul Cuzco sau pe drum in functie de ce era interesant. In vreo cateva locuri a ales drumurile de pamant pentru a vedea cat mai divers Valea si muntii din jur.
Ollantaytambo
Ollantaytambo se afla in partea vestica a Vaii Sacre si punctul in care aceasta se termina. Ca distanta se afla la vreo 2 ore cu masina de Cuzco (70 km). Multi turisti considera acest complex ca o alternativa la mult mai popularul Machu Picchu. Daca ai ghinionul sa nu poti ajunge la atractia nr. 1 a Peruului, cred ca te poti consola cu 2 zile in aceasta parte.
Ruinele Ollantaytambo sunt bine conservate si vizitarea intregului complex si a satului iti vor cere mai mult de o zi. Eu am optat pentru a vedea doar partea principala a sitului, aici fiind Templul Sorelui, terasele agricole, zona militara si cea de rugaciune. Pe dealul aflat in parte opusa se afla cocotate depozitele, numite Pinkuylluna. Nu le-am vizitat, dar am citit ca traseul cere ceva timp si nu e bine intretinut.
Maras, minele de sare roz
Am gasit minele Maras in cautarea activitatilor de o zi in afara Cuzco. Nu multe tururi le includ si chiar nu inteleg de ce. Doar in cateva am vazut poze cat sa imi atraga atentia sa caut mai multe despre ele.
Minele au fost deschise turistilor in 2010 si pana atunci erau cunoscute in special localnicilor pentru sarea pe care o produceau. Bine, mai multi bucatari apreciau sarea de aici pentru calitatile sale. Cele peste 3000 de bazine aflate pe versantul dealului se considera ca au fost construite de cultura Chanapata (intre anii 200 si 900) si folosite ulterior si de incasi. In prezent sunt administrate si folosite de catre cateva familii de localnici.
Cum se formeaza sarea la peste 3000m altitudine? Pai… torentii de apa care strabat dealul sunt directionati printr-o retea de canale spre micile bazini. Aceastea au suprafete de 4-10mp si o adancime de 30cm, iar sarea se formeaza prin evaporare la contactul apei cu aerul uscat al Anzilor. Productia de sare este intensa in perioada sezonului uscat, din mai si pana in octombrie.
Moray, laboratorul agricol incas
Moray este al doilea loc care m-a atras din cateva poze. Se afla foarte aproape de Salinele Maras si ambele sunt la vreo ora jumatate cu masina de Cuzco. La prima vedere ai crede ca este un amfiteatru roman. Insa, terasele aici nu erau folosite pentru ceremonii.
Oricat ar parea de neobisnuit, dar Moray se considera ca a fost un laborator agricol. Aici, incasii testau cum se comporta culturile la diferite inaltimi si temperaturi. Rezultatele testelor se vad si astazi in productia agricola a zonelor inalte din Anzi. Cultura cartofolui e cred ca cea care a avut cel mai mult de castigat. In unele articole se vorbeste de peste 4000 de tipuri de cartofi pe care Peruul le cultiva in prezent in zona Anzilor.
Chinchero
Vizita de la Chinchero a fost foarte aproape de inchiderea complexului. Initial nu-l luasem in calcul deoarece din poze parea ceva modest si fara prea multe de oferit. Fata de celelalte este mult mai simplist si daca nu as fi avut timp sa intru nu mi-ar fi parut rau. Cumva ma bucur ca soferul a propus sa-l lasam pe final si cu sanse mari sa nu-l mai vizitez. Asa ca daca ai de ales inttre acesta si celelalte, poti fara grija sa-l omiti.
Cum se coloreaza lana in mod natural
La Chinchero merita totusi oprit, dar pentru ceva mai interactiv. Aici soferul a propus vizita la un mic atelier in care se oferea gratis o demonstratie de colorare a lanii folosind doar plante sau fructe. Scopul acestui show probabil e sa te faca sa ai mai mare incredere in produsele pe care magazinele din aceasta curte le vand.
Aici totul e lucrat manual si lana este 100% din alpaca, asta daca e sa iau de bun ceea ce vanzatoarele spuneau. La calitate si lucrat manual nu am cum sa ma pronunt, preturile insa erau aliniate cu ceea ce se spunea ca vand. Nu am cumparat nimic, doar am lasat cativa soli in semn de multumire pentru show-ul de colorare.
Pisac, situl arheologic
Al treilea sit vizitat a fost cel de la Pisac. Aici complexul se intinde pe o suprafata mare si o vizitare completa iti va cere cateva ore bune, vreo 3 in cazul meu. Traseul de vizitare nu e dificil, dar pe alocuri e mai mult decat o simpla plimbare. Daca ai ghinionul sa ploua sau sa fi ploat recent, asteapta-te sa te murdaresti bine.
Eu am ales sa incep plimbarea de la intrarea principala si tot aici sa ma intorc dupa vizitarea intregului complex. Ulterior am citit ca nu ar fi fost necesar sa ma intorc si puteam alege sa cobor direct in oras, de altfel cred ca era mai rapida varianta aceasta. Daca totusi alegi sa vii pana la Pisac, nu te opri doar in partea de la intrare. Mergi pana sus la Intihuatana ca o sa fii rasplatit cu cele mai frumoase privelisti cu Valea.
Pisac Market
In toata Valea Sacra sunt cateva piete traditionale in care este recomandat sa intri. Dupa o discutie cu soferul, am stabilit ca la Pisac este cel mai interesant si mai divers sa intram. Aici stia el un loc unde trebuie sa mancam niste placintute traditionale. Bine, eu nu am gasit nimic traditional la placinte in afara de pretul exagerat.
Piata e asa cum trebuie sa fie, fiind extra-sezon aproape ca era pustie si vanzatorii erau suficient de plictisiti cat sa te lase sa faci ce vrei. Daca nu ai cumparat din alta parte suveniruri, aici sigur vei gasi ceva care sa te multumeasca. Eu m-am ales cu un porumb fiert, dar nu orice porumb. Nu o sa se inteleaga din poze, dar boabele erau cat maslinele… traiasca incasii si experimentele lor.
Costul accesului la obiective
Majoritatea care ajung sa exploreze Valea Sacra o fac cu tururi in care se viziteaza mai multe atractii. Pentru a simplifica accesul, autoritatile le-au unit sub cateva circuite standard si pentru toate este un singur bilet, asa numitul Boleto Turistico. Pentru cei care vor sa bifeze atat Cuzco, cat si Valea Sacra exista un bilet care acopera tot si este valabil 10 zile. Pentru cei care vor doar anumite atractii, exista 3 circuite partiale.
Eu am optat pentru varianta de Boleto Partial III si au fost incluse: Ollantaytambo, Pisac, Chinchero si Moray. Costul acestui bilet a fost de 70 soli (~18 euro), valabil doua zile. Mai multe detalii despre bilete si tarife pe siteul oficial. Salina Maras este in afara circuitului si biletul a costat 10 soli (~2.5 euro).
De mentionat ca nu vei putea cumpara bilet doar pentru una dintre atractii, trebuie sa optezi pentru unul dintre circuite. Biletele se pot cumpara de la oricare dintre situri sau din Cuzco si doar le validezi cand ajungi la fiecare.
O concluzie de final
De un singur lucru imi pare rau. Ca nu am putut avea si un ghid in aceasta plimbare. Pe la siteurile arheologice mi-ar fi placut sa fie cineva sa vorbeasca despre ele. Tot util ar fi fost si in vizitarea altor puncte din Vale, in afara de clasicele situri si atractii. Sunt convins ca daca ai timp si ghidul potrivit, poti descoperi lucruri interesante si mai putin populare.
Cu ghid sau fara, Valea trebuie vazuta cu o masina care sa te poarte pe dealuri pentru a putea vedea peisaje deosebite. Cel mai important insa, este sa ai timp cat vrei sa explorezi siturile sau oraselele.