Aeroportul din Cuzco este probabil cel mai primitor din lume. In fata bradului de Craciun era asezat un cos mare cu frunze de coca. Langa el pe un afis scria 3 frunze gratis. Era a doua versiune de mesaj, la prima cred ca politetea nu a ajutat si au terminat cosul prea repede. Cei de la hotel au fost mai inspirati si au simtit ca la vremea de afara potrivit este un ceai de coca, nu frunze uscate!

Planul cu ce este de vazut in Cuzco l-am facut in zborul spre oras. Aveam suficiente zile cat sa nu-mi fac probleme ca voi omite ceva. Cand am ales 5 zile aici ma ghidasem dupa circuitele facute de agentii si la majoritatea se petrecea in oras 1-2 zile. Eu aveam cel putin 3 doar pentru vizitat orasul. Bine, una dintre zile era 1 ianuarie, cand ma asteptam sa fie orasul inghetat dupa petrecerea de revelion.

Impresii din Cuzco

Hotelul a fost in San Blas, un cartier aflat la nord de Plaza de Armas. Avantajul de a fi in aceasta zona este ca sunt sanse sa ai parte de o panorama cu orasul chiar din camera de hotel. Din camera mea nu se vedea bine, dar de pe terasa era cel mai potrivit loc. Aici ma astepta si ceaiul de coca pe care l-am savurat sa ma incalzesc. A fost primul si ultimul ceai de coca pe care l-am baut deoarece nu am gasit nimic gustos la el si nici vreun alt efect nu avea 😀

Am fost surprins de lista foarte scurta de lucruri care mi-au atras atentia si pe care le-am salvat in Google Trips pentru a le vedea. Incepea sa aiba mai mult sens de ce orasul este vizitat in tururi doar intr-o zi, pentru mai multe nu-ti raman decat plimbarile pe stradute si prin magazine. Din fericire, orasul nu duce lipsa de stradute interesante.

Cumva cam asta am facut si eu, mai ales ca in muzee si biserici nu am avut dispozitia sa intru. Prima oprire a fost in Plaza de Armas, pana acolo am trecut pe langa artefactul Twelve-angled stone, pe care aproape ca nici nu-l observasem. Pe aceasta straduta probabil nu ai loc sa mergi in plin sezon. Atunci, cu siguranta este plin de grupuri de turisti care asculta povesti despre zidul construit de incasi din blocuri de piatra care se sustin doar datorita modului in care sunt taiate si imbinate.

Am lasat in urma Plaza de Armas si am pornit spre un loc aproape la fel de popular, Piata San Pietro. Ma asteptam sa fie in primul rand comerciala si mai putin autentica. In realitate, San Pietro are foarte multe dintr-o piata traditionala. Sunt multe in piata pentru turisti, dar majoritatea produselor sunt pentru localnici. Multi recomand sa vii aici si pentru un pranz, insa pentru mine aceasta fusese la Pachapapa si doar m-am delectat cu un fresh de fructe.

Pentru plimbat pe stradute, de departe cea mai potrivita zona este cartierul San Blas. Altitudinea si treptele multe nu sunt potrivite impreuna, dar dupa cateva ore am gasit un echilibru si nu mi se mai parea greu de urcat. Ca reper am luat Mirador de San Blas, iar pana acolo ajungi fara prea mare efort. Un alt punct de observare este San Cristobal, dar la o evaluare rapida nu mi s-a parut ca ofera prea multe in plus fata de San Blas.

Daca la vizitare am fost mai lenes si m-am multumit doar cu strazile, nu acelasi lucru se poate spune despre mancare. Am scris mai sus de unul dintre restaurante. Pachapapa se afla in piata San Blas si a fost locul in care am mers de 3 ori. Am ajuns aici la recomandarea celor de la hotel si dupa m-am indragostit de supa lor de quinoa si am revenit. Incanto si Inca Grill au fost alte doua locuri unde am mancat foarte bine. Iar pe 1 ianuarie, singurul loc decent deschis a fost La bodega 138… unde am mancat o pizza foarte gustoasa.