La 7 eram deja in picioare si gata de pregatit rucsacul pentru prima zi in capitala. Avantajul de a nu avea internet se vede foarte repede, eram gata de iesit din camera in mai putin de 10 minute, timp in care am facut si dus.

La micul dejun aveam sa vad ceva ce a fost frecvent in majoritatea zilelor si la alte mese. Platourile cu mancare curg continuu si la mic dejun desi au 30-45 min la dispozitie, nu reusesc sa le aduca pe toate si masa e random :))

Cu o intarziere de vreo 5 minute reusim sa plecam, ora stabilita a fost aceeasi zilnic, 8! Mult prea matinal pentru mine, dar cand adormi pe la 11, nu ai motiv sa nu te trezesti usor la ora 7. Din nou, viata fara internet si TV e foarte simpla.

Piata Kim Il Sung si Casa de Studii

Pe drum ghizii ne spun diverse info despre DPRK. Asta s-a intamplat constant si aproape nu stiu cand trecea timpul intre atractii. Prima oprire a fost la Opera, dar aici doar parcam si mergem pe jos vreo 15 min pana in Piata Kim Il Sung. Aici se fac marile adunari nationale si sunt cateva cladiri ale guvernului. Cea mai impunatoare e si cea de unde presedintele ia cuvantul, Casa de Studii a Marelui Popor. Si da, tot de la un balcon ca orice lider care se respecta 😀

Dupa poze si o istorie a pieti si momentelor importante ne indreptam, tot pe jos, spre o librarie. Aici majoritatea materialelor erau in Engleza sau alta limba de circulatie internationala (+ chineza).

Nu era mare lucru tradus, dar ceva tot am gasit. M-am ales cu o carticica despre investitiile in DPRK, constitutia tarii si ceva „vorbe de suflet” scrise de liderii Kim Jong-il si Kim Jong-un. Cativa pini si cateva carti postale si am lasat vreo 180 lei.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ne-am intors in capatul pieti sa vedem cum e pe marginea raului si in departare turnul Juche. Alte poze, alte povesti si ne-am imbarcat in bus pentru a vizita Casa de Studii. Aceasta e o noutate deoarece in trecut nu se intra aici in orice tur.

Intrarea a fost demna de o cladire asa de importanta. De aici ne-a preluat alt ghid care ne-a povestit despre ce e cladirea acum. In mare parte o Biblioteca Nationala cu ceva milioane de carti, multe din diferite tari si limbi. Ca sa ne convinga ne-a dus la un fel de receptie si o doamna de acolo ne-a aratat cateva carti in engleza, una fiind Harry Potter. 

Am zambit putin si in mintea mea am zis ca astea toate sunt din cele confiscate la intrarea in tara :)). A urmat intrarea efectiva intr-o sala cu carti, din nou multe in engleza. Ce-i drept partea asta arata bine, parea bine facuta si aveau inclusiv calculatoare sa cauti cartile. Sigur e folosita, dar de un numar infim de oameni.

Am mai intrat intr-o sala unde se fac ceva intalniri importante si de aici am mers la clasele speciale. Am intrat peste unii care chiar faceau o lectie de engleza (sau poate ne asteptau?). Spre nemultumirea ghidei care voia sa ne scoata mai repede, proful a intrebat daca e cineva in grup care e britanic si vrea sa vorbeasca putin. Si au vorbit 2. 

De aici am intrat intr-o sala de invatat muzica. Nu prea am inteles ce muzica ca parea ceva din anii 80… dar fie 😀

Finalul vizitei in Study House a fost cum era si normal… pe balconul presedintelui. Privelistea nu era cine stie ce, dar e buna sa iti imaginezi cat de mandru e sefu’ cand se uita spre piata plina.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

La Supermarket 

Inainte de pranz am facut un stop la singurul supermarket din oras sau mai bine zis un mini-mall. Aici e singurul loc unde poti schimba bani si apoi cumpara cu ei. In rest platesti doar in usd/euro sau yen chinezesc (RMB). 

Nu ai voie sa faci poze aici, asa ca va trebui sa iti folosesti imaginatia. Cladirea e cu 2 etaje, la parter e un supermarket, la 1 un fel de Ikea si nu glumesc, chiar sunt cateva produse Ikea originale :)) iar la ultimul nivel e food court cu preturi de genul juma de yen sau un yen. 

Am schimbat 5 euro si am primit 5200 woni. De ei am luat bomboane, tuica si 2 pere. Cele mai scumpe au fost perele. De altfel toate fructele erau scumpe si cred ca era asa deoarece erau de import. Ca impresie generala, supermarketul era ca unul din mediul rural din Ro. Nu multe produse, dar cate putin din toate la preturi foarte mici.

Cu ce am mai ramas am luat o bere, aprox 1 yen. Si recomandarea ghidului a fost sa schimbam toti banii ramasi, iar eu am facut asta… dar nu era musai si daca ii tii departe de bani si portofel, poti iesi cu ei din tara. La un control de rutina de la vama ti-i vor confisca.

Casa lui Kim Il-sung si Muzeul Razboiului

Dupa un pranz ca la rudele care te vor gras, am mers la casa unde s-a nascut liderul Kim Il-Sung, bunicul actualului lider. Casa e si singura ramasa din satul care a fost aici si acum e un loc foarte important pentru coreeni. Nu e prea mult de spus despre loc, arata bine si parcul facut in jur arata impecabil.

• 

• 

• 

• 

Urmatoarea oprire, Muzeul Razboiului. Un alt loc intrat recent in circuitul turistic si care arata intr-un mare fel. Nu sunt permise pozele in interior, doar in curte. Aici sunt expuse mandriile nord-coreene in relatia cu americanii. Ce au reusit si ei sa pastreze din timpul razboiului sau dupa, aici le-au adunat. Marea lor realizare e vasul Pueblo pe care il prezinta de parca au cucerit America. E de „apreciat”, e singura nava americana capturata de o tara straina, iar asta s-a intamplat in anul 1968.

Interiorul muzeului e printre cele mai bune vazute pana acum, ca realizare evident. Nu permit pozele ca multe dintre scene si povesti sunt controversate si oricum prezinta o versiune partiala si reintepretata. In opinia lor americanii au pornit razboiul pentru ca aveau interes sa controleze Asia si la final DPRK i-au invins, fiind prima data in istoria SUA cand au fost infranti. Nicio vorba de ajutorul militar din China sau Rusia. Dar astea sunt detalii…

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Metroul

Ultimul punct al zilei a fost o plimbare cu metroul, unul dintre cele mai adanci din lume. Am coborat in 2 dintre statii si am mers cu metroul alte 3. Aduce un pic cu metroul din Moscova, de altfel cred ca acesta a fost si modelul de la care s-au inspirat.

Statiile arata bine, vagoanele foarte vechi, dar curate. Cu oamenii interactionezi si chiar imparti bancheta, dar multi cand ne-au vazut au preferat sa stea in picioare. Cu greu am convins cateva doamne sa ia loc.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Iesirea de la metrou am facut-o la o statia din apropierea Arcului de Triumf. Avand inca timp pana la cina, am facut o urcare in arc pentru o panorama cu orasul. Nu e foarte inalt, dar suficient cat sa vezi multe peisaje interesante din jur.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Articole din aceeasi serie

Deschiderea Mass Games 2019, cu Kim Jong-un invitat special
Impresii dupa vizita DMZ
De Ziua Copilului in Phenian
Impresii din Phenian
Cu emotii spre Coreea de Nord
Organizarea si costurile unei calatorii in Coreea de Nord