Ultimele 2 zile din tur aveau sa fie pentru vizitarea DMZ. Acea zona tampon creata in urma armistitiului de incetare a razboiului dintre cele doua Corei. Desi se afla la doar 190 km de Pyonyang, calatoria cu busul a fost de aproape 3 ore.

Orasul Sariwon si Tea Houseul de pe autostrada

Cum vizitarea DMZ era la prima ora in ziua urmatoare, urma sa ne cazam in Kaesong. Pana acolo sa mai facem cateva opriri si vizite. Prima dintre ele a fost in Sariwon. Un orasel care e dezvoltat in principal datorita zonei agricole din jur. De altfel tot drumul pana in DMZ e o imensa zona agricola.

Aici am urcat la un templu aflat pe un deal sa vedem o panorma cu orasul si cam atat. Nu mi s-a parut nimic deosebit in aceasta oprire, dar dupa aproape o ora de stat in bus a fost ok un pic de miscare.

Am revenit pe autostrada si urmatoarea oprire am facut-o la singurul popas de aici. Ei l-au numit Tea House. Nu am inteles de ce, pentru ca nu era nimic in afara de niste tarabe care vindeau cam ce era si prin oras.

Ca tot am pomenit de autostrada. Aceasta cam respecta ideea de autostrada, ca marime, forma, benzi. Dar viteza maxima de aici cred ca e pe la 60-70 kmh in conditii de siguranta, pentru mai mult risti sa zbori de la cat de denivelata era.

Cat despre siguranta, nu existau prea multe marcaje sau parapeti, iar intre cele 2 sensuri era doar o fasie de pamant si un gard verde. Bine, din loc in loc nu era nimic pentru a putea intoarce de pe un sens pe altul :D.

Pe asa zisa autostrada mergea oricine, de la oameni pe jos, la animale si biciclisti. Mergand spre DMZ, exista cateva puncte de verificare pentru a nu trece oricine. Cred ca e asa de preventie sa nu aiba vreo unul ideea sa evadeze. Aici nu aveam voie sa facem poze, nu ca am fi avut la ce. Pentru ei, aceste casute cu cativa militari sunt obiective strategice.

Pranzul a fost un mic picnic cu burger, pe care ei il considera traditional in DPRK. No, ca am auzit-o si pe asta. Cumva a fost un fel de fast-food acest picnic, cu burger, cartofi si o bucata de pui. Toate traditionale si cred ca sunt asa ca aveau gust foarte bun, spre deosebire de fast-food! Nu ne-am oprit pe marginea strazii, ci am fost la una dintre cele 3 cascade populare.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Zidul de beton din DMZ

DMZ-ul e o zona de 4km latime care se intinde de la est la vest. Acesti 4km sunt 2 in Sud si 2 in Nord. In acesta zona nu se patrunde decat intr-un singur punct, dar ajung mai tarziu la el. In rest e o zona pe care ambele parti o monitorizeaza de la marginea celor 2km proprii.

Dupa pranz am trecut prin Kaesong de unde l-am luat pe domnul comandant. El s-a prezentat, dar cine sa-i retina numele. Impreuna cu el am mers sa vedem DMZ de aproape. Fiind o zona militara, aici nu se merge fara acord si insotitor.

De la comandant am aflat ca partea Sudica a construit pe toata lungimea un zid de beton care are pana la 8m inaltime si 7 latime. Acesta este pe acea linie de 2km din partea sa. Din spusele ghidului de aici, o persoana cu ceva grade militare, acest zid l-a construit Sud-ul la insistentele SUA. In felul acesta cele 2 Corei vor fi separate pentru totdeauna.

Tot el a mai spus ca din loc in loc sunt puncte de observare, iar constructia lui e in asa fel facuta incat se vede zidul de beton doar de la Nord. Din Sud pare doar o denivelare de teren si Sud-ul chiar neaga ca el ar exista. Buna poveste, nota 10! Logica mea imi spune ca a fost facut cu partea dreapta spre Nord pentru a nu mai avea cineva vreo idee. Ajungand dupa cateva zile distanta la Muzeul Razboiului din Seoul aveam sa aflu alt context, dar sa nu amestec tarile.

Zidul nu e mare lucru de vazut, fara binoclu nici nu l-as fi sesizat. 4m de zid la o distanta de 4km nu e chiar ceva ce vezi usor cu ochiul liber. Oricum ar fi, nu e cine stie ce. Dar din nou, un loc bun pentru un pic de propaganda.

Ne intoarcem spre Kaesong si-l lasam pe Mr. Comandant de unde l-am luat. La coborare ghidul ii inmaneaza regulamentarul cartus de tigari, atentia universal valabila in lumea comunista. Se face ca nu vrea, ca nu trebuie… dar l-a luat. Eu vazand astea prin geam, pentru ca nu ii dadusera de fata cu toti.

• 

• 

• 

• 

Mormantul Regelui Kongmin

Cum timp mai era, am facut o vizita si mormantului regelui Kongmin. Aceasta se afla la vreo 30 min de Kaesong intr-o zona de deal foarte frumoasa. Nu e mare lucru de vazut aici, doar ceva de umplut ziua. Locul a fost ales dupa lungi cautari chiar de catre rege, tot el l-a si proiectat.

Ghidul tot insista cu moment UNESCO, dar scria clar pe placa ca a fost propus in 2013, dar inca nu a primit aprobare. Si sigur va primi in conditiile actuale din Coreea de Nord!

• 

• 

• 

• 

DMZ, partea populara

A doua zi de dimineata am pornit spre adevaratul DMZ. Acela cu casutele albastre si argintii care apar in toate pozele. Zona aceasta nu mai are zid de beton si e singurul loc din DMZ unde se patrunde. Conform acordurilor, aici nu se intra inarmat si toti soldatii fac o supervizare fara a avea asupra lor vreo arma.

Aici s-au intalnit in 2018 presedintii celor doua tari si au dat mana in aplauzele intregii lumi. A ajuns chiar si domnu’ Trump la vreo 3 saptamani dupa ce am trecut eu, dar e doar o coincidenta, nu am vreun aport :D.

Ca turist nu ajungi la cladiri ci stai la vreo cativa metri de ele. Mi se pare mai mult un loc de scos bani de la turisti, nu am gasit nimic interesat in a sta si privi in curtea vecinului.

Dupa vreo 10 minute de poze si uitat spre Sud, primesc semnal la telefon din tara vecina. Ma anunta MAE sa nu intru cu droguri la mine. Zambesc si le transmit in gand sa stea linistiti ca nu trec prin DMZ, cu atat mai putin cu ceva interzis la mine. De fapt, nu asta voiam sa spun… ci ca dupa 10 minute a zis ca e gata, trebuie sa plecam! La intrarea in DMZ mai erau vreo 8 autocare, gata sa patrunda si ele. Noi am avut noroc sa fim primii!

La intrare e un shop foarte popular pentru postere comuniste si ginseng, de altfel inainte sa mergem spre DMZ pe aici am stat mai mult de jumatate de ora. Eu am luat niste ciocolata, de altfel decenta la gust. Daca esti atras de ginseng, de aici ar trebui sa-ti cumperi deoarece este locul cu cea mai mare productie din DPRK.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Inainte de pranz am trecut pe la Muzeul Koryo din Kaesong si am vizitat asa in treacat statuile liderilor din acest oras. Aici nu a mai fost cu flori sau altceva si nici nu am mai urcat pe platoul din fata. Pe semne ca nu sunt asa de importante.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Mausoleul reunificarii

La intoarcerea spre Pyongyang ne-am oprit sa vedem de aproape Statuia Reunificarii. Din ce am dedus eu din povestile ghizilor si din discutii, ei chiar cred in reunificare si spera sa se intample. Cred mult in faptul ca liderul lor suprem lucreaza continuu la asta. Adevarul e ca lucreaza, dar nu prea cred ca are interesul sa se intample asta.  

Am citit ulterior despre acest subiect, nu e chiar usor de purtat si o realizare a lui ar costa Sudul in jur de un trilion de dolari. Nu stiu cat e de real, dar cand vezi cele doua tari cum arata… cam tinzi sa crezi ca suma e chiar mica. Asta ca sa nu mai vorbim de sansele unei reusite fara probleme majore pentru ambele tari. In fine, e o discutie departe de travel.

Articole din aceeasi serie

Deschiderea Mass Games 2019, cu Kim Jong-un invitat special
Impresii dupa vizita DMZ
De Ziua Copilului in Phenian
Impresii din Phenian
Cu emotii spre Coreea de Nord
Organizarea si costurile unei calatorii in Coreea de Nord