Iordania este destinatia pe val a ultimilor ani. Numarul turistilor a crescut continuu cu valori intre 15% si 20%, iar anul acesta se vor apropia de 7 milioane. Peste 1 milion se estimeaza ca vor ajunge la Petra, atractia principala a Iordaniei.
Ce am vizitat
Calatoria a fost in luna noiembrie, una dintre lunile bune pentru a vizita Iordania. De altfel, intreaga perioada de iarna din Romania e buna pentru a vizita aceasta regiune. Se poate ajunge aici si in lunile de vara, dar temperaturile sunt foarte ridicate si nu e cea mai placuta zona sa o vizitezi la 40+ grade.
Calatoria a inceput sambata seara si s-a terminat marti dupa pranz. Fiind o calatorie scurta am ales sa ma limitez doar la a vizita o parte din tara. Am aterizat in Amman si de aici am pornit spre Wadi Musa, orasul “dormitor” al Petrei. Am condus tot drumul pe intuneric, iar asta nu a fost chiar cea mai placuta experienta. Am ajuns in oras in jurul orei 22, suficient cat sa mai gasim restaurante deschise.
Zilele de iarna din Iordania sunt apropiate de cele din Romania in ceea ce priveste rasaritul si apusul. Un apus la ora 17 scurteaza mult ziua de vizita, dar un trezit la 6-7 ajuta la extinderea locurilor pe care le poti vizita. De altfel, multe locuri se deschid dimineata devreme. Cu asta in minte am facut planul calatoriei si am profitat la maxim de cele 10 ore de lumina.
Petra
Prima zi plina in Iordania am petrecut-o pentru a vizita Petra. Citisem ca a devenit foarte aglomerat si doar dimineata devreme se poate vizita in liniste. Asa ca la ora 6:20 eram la casa de bilete unde mai erau vreo 20+ la coada. Ce sa zic, nu am fost singurii care au citit ca e aglomeratie peste zi.
Ne-am infasurat in esarfe traditionale de la magazinele de la intrare si ne-am pornit la drum. Planul era sa mergem pe traseul principal si la intoarcere sa ne mai abatem. Dupa vreo ora abia ajunsesem la The Treasury, drum spre The Siq a fost prea frumos sa nu ne oprim pentru admirat peretii inalti si facut 1000 de poze.
Abandonam ideea cu mers doar pe traseul principal si ne oprim si prin jur ca era clar ca la intoarcere va fi ca la mall. Abia se facuse ora 8 si incepeau stradutele sa abunde in turisti. Vedem Mormintele Regale, Orasul Vechi, Teatrul, Marele Templu, ne mai cocotam pe cateva stanci si terminam ceea ce se numeste Traseul Principal in jurul orei 9 jumatate.
A urmat apoi o mica pauza de masa in zona de restaurante. Jumatate de ora mai tarziu eram gata sa pornim spre partea grea a traseului, cele 800 de trepte spre The Monastery. Un traseu nu prea greu, dar nici usurel. Cu multe pauze de poze, a durat un pic peste o ora.
O noua pauza, de data aceasta pentru un suc rece de la cafeneaua de la The Monastery. Putin dupa ora 12 eram gata de a ne intoarce spre iesire. Coborarea a fost mai rapida si cu mai putine pauze de poze. In mai putin de 2 ore am ajuns la intrarea in complex.
Turistii care nu respecta animalele se urca pe magari si urca treptele calare pana la The Monastery. Mersul cu caleasca pe Traseul Principal mai e cum mai e pentru animale, iar multi apeleaza la asta la intoarcere. Sper sa vina vremea cand animalele vor fi interzise pentru transport in acest complex. Exista cateva masinute, dar in continuare magarii si caii sunt folositi majoritar.
Little Petra
Mai erau cel putin 3 ore de lumina si ne gandim ca putem vedea ceva din apropiere. Variantele erau Rezervatia Dana, Castelul Shobak si Little Petra. Din considerente de timp disponibil si program de vizitare am ramas doar cu Little Petra. Real am fi avut timp si pentru Shobak, dar avea program prea scurt in acea zi sa mai putem ajunge la timp.
Rezervatia Dana aveam sa o vedem de aproape in ultima zi in Iordania si nu mi s-a parut a fi ceva de vizitat acolo. E populara pentru hiking, dar pentru asta ai nevoie de zile pline.
La Little Petra am ajuns cu vreo ora inainte sa se inchida. Asta in teorie, ca pe acolo parea deja totul inchis. Activa mai era o echipa tehnica care monta ceva lumini si echipament de sonorizare. Probabil pregateau vreo filmare pe timp de noapte.
Am parcurs micul traseu pana la punctul de observare spre munti si cam asta a fost tot. Am crezut ca e totusi altceva pe aici, dar in afara de cateva fatade nu e mare lucru de vazut. Pe scurt, merita ajuns aici pentru jumatate de ora ca e ceva mai liniste si locul e chiar dragut. Nu e ceva memorabil, dar dintre toate optiunile de completat o zi e de departe cea mai buna.
Wadi Rum
O noua zi, o noua trezire la ora 6. De data aceasta urma sa mergem intr-un traseu de o zi in desertul Wadi Rum. Pentru desert cel mai simplu e sa inchiriezi un tur, se poate intra si cu masina proprie daca ai una potrivita pentru asta… dar nu cred ca e cazul sa te complici.
Tururile sunt multe si diverse. Poti merge 2-3 ore, o jumatate de zi, o zi intreaga, 2 zile cu cazare in desert si alte cateva optiuni mai excentrice. Varianta cu cazare in desert e chiar accesibila. Undeva va trebui sa dormi, ca alegi desertul sau Wadi Musa, este cam tot aia ca pret.
Noi am optat pentru o zi plina in desert cu o masa de pranz traditionala si gatita atunci. Ziua a inceput la ora 9 cand ne-am intalnit cu un beduin-afacerist pe care l-am numit simbolic Nuțu. De ce? Pai avea cam aliura de Nuțu de la noi. A zis ca ne da un sofer-ghid vorbitor de engleza. Acest beduin-sofer stia engleza, cam vreo 10 cuvinte.
Real vorbind, au fost mai mult decat suficiente cele 10 cuvinte ale lui. Nu ca desertul nu merita mai multe, dar serios ca daca stia mai multe ar fi exagerat cu povesti ca ceilalti ghizi si ne plictiseam. Asa a fost mult mai distractiv! Atat de distractiv incat la oprirea de la Lawrence’s House am crezut ca aceasta asa zisa casa e pe dealul unde se cocotasera toti. Ca la cei cativa boltari de lut nu se uita nimeni.
Am vizitat vreo cateva canioane, cel putin 2 au fost interesante. Si tot demn de mentionat a fost si apusul, pentru acesta chiar merita o vizita acest desert. Si ca tot veni vorba de desert, e unul in mare parte plat si plin de muntisori. Nu te astepta la cine stie ce dune, alea sunt prin Sahara sau Ica (Peru). Nici cu placa pe nisip sa nu te astepti ca te poti da. Sunt unii care promoveaza asta, dar cum nu e desert cu cine stie ce dune nu va fi posibil.
Eu am decis sa nu ramanem in desert peste noapte si sa ne cazam tot in Wadi Musa. Nu imi pare rau, la ce frig era nu cred ca mi-ar fi placut prea tare aceasta experienta. Era foarte frig la ora 18 cand am pelcat din Wadi Rum, nu vreau sa stiu cum era pe timpul noptii.
Majoritatea camp-urilor din desert sunt simple si fara vreo sursa de caldura sau cu cine stie ce izolatii. La 300 euro/noapte poti avea conditii de lux in camp-uri ca Bubble Luxotel, Memories Aicha sau Nights Camp. Chiar daca ma atrag locurile spectaculoase, in Iordania mi s-a parut ca astfel de campuri sunt nepotrivite si fara vreo legatura cu beduinii sau viata in desert.
Drumul Regelui si Castelul Kerak
In planul cu care am pornit de acasa erau doar Petra si Wadi Rum. Nu stiam cum se va duce timpul sau ce ne asteapta si am adaugat altele la fata locului. De Drumul Regelui (King’s Highway) citisem ceva, dar multi in recomandau pentru o vizita de o zi cu acoperirea catorva puncte de pe parcurs.
De acest drum se vorbeste si in Vechiul Testament si a avut o importanta comerciala insemnata pentru aceasta regiune. In Iordania “incepe” in apropiere de Amman si ajunge la Petra. Bine, real mai merge ceva km pana la intersectia cu autostrada desertului.
La intoarcerea spre aeroport a urmat o noua trezire la 6, iar motivul era parcurgerea acestui drum de la Wadi Musa la Al-Karak, iar de aici trecut pe autostrada pentru a castiga timp. Drumul in sine nu mi s-a parut dificil din perspectiva condusului si per total e foarte bine intretinut. As zice chiar ca arata mai bine decat autostrada, dar nu e o alternativa a ei. De altfel, nu recomand Drumul Regelui pe timp de noapte.
Ne-am oprit de cateva ori pana la Castelul Kerak, dar nu pot sa zic ca a meritat cu adevarat sa facem asta. Din Rezervatia Dana se poate vedea ceva direct din drum, dar nu ceva care sa merite prea multe opriri. Nu imi pare rau ca am ales acest traseu si daca ai vreo 3 ore, ti-l recomand.
Despre Castelul Kerak nu stiu ce sa zic. Uitandu-ma la niste poze mai vechi, acum arata chiar a castel vs. ce era in urma cu ceva ani. Se vede ca e reconstruit, multe portiuni sunt chiar prea moderne pentru un astfel de castel. Ca si Drumul Regelui e de bifat, dar fara prea mari asteptari.
Ce nu mi-a placut in Iordania
In Maroc a fost decent ca turist, nu m-am simtit un soricel intr-un labirint. In Iordania insa e cam greu sa eviti agitatia unei destinatii foarte turistice si nimic altceva. Cu siguranta nu se asteptau sa explodeze turismul si sa ajunga sa insemne foarte mult din economie.
Miliardele de euro generate de turism se vad insa in agitatia de bazar de peste tot. Inteleg ideea de bazar cat timp e intr-un loc numic bazar. E logic sa profiti de pe urma lucrurilor pe care le ai, dar e important sa o faci si cu un minim de respect fata de mediu si cei care iti vin in vizita. Petra e in Patrimoniul UNESCO si o data cu asta vin si niste responsabilitati. Chiar nu inteleg cum nu au nimic de spus despre bazarul continuu din tot complexul.
Sa faci cateva restaurante sau locuri cu suveniruri in zonele discrete e ok, dar ce e la Petra e departe de normalitate. Partea si mai trista e ca mai toate sunt fara cumparatori, desi trec cu miile pe acolo in fiecare zi. Posibil sa exagerez, dar cred ca sunt cel putin 500 de shopuri cu suveniruri aproape la fel si prost lucrate. Era cel putin amuzant sa vezi ca pe masura ce urci spre The Monastery scad si preturile la suveniruri, de parca ele veneau din cer si era mai ieftin in partea de sus.
Wadi Rum e cam la fel de turistic precum Petra. Traseele prin desert sunt ca niste drumuri aglomerate, iar zecile de campuri nu par a mai transmite ceva din ce ar insemna viata de beduin. Ideea de mers in desert se transforma in multe dintre puncte in plimbare ca la mall. La apus eram in acelasi punct cateva zeci de masini, cam toate care am iesit ulterior din desert.
Taxa de turist e mare in Iordania, probabil printre cele mai mari raportat la ce primesti. Toti vor sa te arda la preturi si toti vor sa faca cat mai multi bani de pe urma ta. La un magazin din Wadi Musa am platit pentru niste nimicuri de mancare vreo 12 JD (15 euro). Pentru aceleasi nimicuri, la un magazin al unui domn care ne-a recomandat sa parcam in fata magazinului lui, am platit vreo 4JD (5 euro). Am ajuns la el evitand parcangii care au pus scaune pe locurile gratuite de la castel.
Ce mi-a placut
Petra e de bifat, dar pe cat posibil de dimineata devreme. Dupa e sufocanta si nu vei avea aceeasi experienta. E un complex bine intretinut si restaurat. Desi, cred ca e mai mult restaurat decat intretinut.
Am lasat Amman si nordul pentru o alta vizita, cum la prima a fost ok as zice ca la urmatoarea oferta buna de bilete de avion o sa revin in Iordania. Atunci poate ajung si la o baie in Marea Moarta, ca la vizita din Israel am sarit peste.
Comentarii
2 ComentariiAlina
Jan 19, 2023Buna! Cat te-a ajuns excursia in Petra?
Intentionam sa plecam in martie si ni s-a dat un pret de 795 eurp de persoana avion cazari cu mic dejun in Wadi-musa si Aqaba, ghid, 2 ore de desert safari, transferuri, taxe intrare Petra si Wadi rum, asistenta in obtinerea vizei.
Viza mai costa ceva?
Multumesc frumos!
Bogdan
Jan 19, 2023Aici articolul cu costurile
https://www.bogdanpantoc.ro/destinatii/asia/iordania/organizarea-si-costurile-unui-weekend-prelungit-in-iordania/