Pana sa ajung in Kyoto asociam orasul cu festivalul infloririi ciresilor, Sakura. Si mai stiam ca a fost mai bine de o mie de ani capitala Japoniei. Nu ma asteptam insa sa descopar un oras traditional, presarat cu nenumarate temple si altare. Desi a fost distrus de mai multe incendii, japonezii au reconstruit Kyoto pastrand arhitectura traditionala.
Chiar daca nu stiam multe despre Kyoto pana sa ajung, doua atractii voiam sa le vad sigur. Prima si cea mai importanta, Altarul Fushimi Inari, cu ale sale porti torii. A doua, padurea de bambusi din Arashiyama. De padure am aflat in urma cu vreo trei ani cand a fost coperta ghidului Lonely Planet.
Ca timp imi alocasem doua zile, care ulterior s-au transformat in aproape trei. Au fost suficiente sa vizitez principalele temple si sa hoinaresc putin pe stradute, dar cred ca ar mai fi fost necesare inca doua sa explorez mai mult imprejurimile.
Ce am vizitat in Kyoto
In Kyoto ajungeam dupa un drum ceva mai lung din Hakone. M-am bucurat ca am putut avea cazare la un ryokan in apropierea lacului Ashi, dar drumul pana in Kyoto s-a dovedit foarte lung. Dupa un “pranz surpriza”, cu frigarui de ficat de tipar (un peste foarte popular in Japonia) si supa de scoici, am pornit in explorarea orasului.
In gand aveam sa ajung la Castelul Nijo, dar am coborat la Palatul Imperial. Nu mai era mult pana la inchidere si l-am lasat pe a doua zi. Vazand ca multe se inchid la ora 17, am cautat ceva care sa aiba un program mai lung. Spre surprinderea mea, chiar Altarul Fushimi Inari era o varianta fara program de inchidere. Cum in cursul zilei ar fi fost plin de turisti, am pornit spre el pentru o sesiune foto nocturna. Ce mi-a iesit poti vedea aici.
Pentru a doua zi aveam planuri mari. Imi stabilisem sa vad Palatul Imperial, la care ajungeam repede de la hotel, iar apoi templele din nord si cele din est. O ploaie marunta de vara avea sa coloreze complet ziua. A plouat continuu, iar cand zic continuu ma refer ca nu a fost niciun moment fara o ploaie marunta si constanta. Ajunsesem sa ma amuz ca in Japonia pana si ploaia are precizie si consecventa.
Ploaia marunta m-a deranjat doar la poze, ca la vizitare nu am gasit-o incomoda. Am inceput ziua cu Palatul Imperial. Aici am petrecut mai bine de doua ore prin gradinile sale si apoi un tur al cladirii principale. Gradinile arata impecabil, mi-au placut foarte mult. Nu acelasi lucru l-as spune si despre resedinta care mi s-a parut putin cam plictisitoare.
De aici am luat un bus spre Templul Kinkaku-ji. Putin cam ciudata calatoria cu bus-ul. Nu era pe nicaieri un automat de bilete si abia dupa ce am urcat si am intrebat pe cineva am reusit sa inteleg ca orice calatorie avea o suma fixa si se platea la coborare. Am mai mers cu inca unul si a fost la fel, posibil insa sa nu fie o regula.
Templul Kinkaku-ji e pur si simplul fenomenal. Foita de aur care-l acopera ii ofera un farmec aparte, dar si atrage sute de turisti simultan. Era atat de aglomerat incat erau cativa oameni care faceau dirijare spre locurile de unde se pot face poze.
Vazand cat de dificila e deplasarea cu bus-ul, iar pe jos era cam mult de mers, am taiat de pe lista Templul Ryoan-ji si altarul Kitano Tenmangu. Am sarit intr-un taxi si dupa vreo 40 de minute ajungeam la Templul Kiyomizudera.
Pana sa intru in complex a trebuit sa dau un mic interviu unui grup de elevi aflati in excursie cu scoala. Acestea isi doreau sa exerseze cunostintele de limba engleza, dar erau prea putini turisti pentru cat de multi erau ei. Nici nu am terminat bine cu ei si am fost asaltat de un alt grup, pe acesta din urma a trebuit sa-l refuz ca intrebarile ar fi fost cam aceleasi. Cladirea principala a Kiyomizudera se afla aproape complet in reconstructie, prea mult din frumusetea ei nu am reusit sa vad. M-am mai invartit prin parc si gradini, dar fara templu in toata splendoarea lui e putin cam saraca zona.
Urmatoarea oprire, altarul Yasaka. De la Kiyomizudera si pana la el am mers pe jos. Observasem chiar ca sunt cateva trasee populare de vizitare in aceasta zona. Eu nu prea le-am urmat si am incercat sa gasesc cel mai scurt drum. Trebuie doar sa mergi, ca o sa-ti tot apara in cale temple sau altare.
Daca Yasaka nu te va impresiona, la cateva minute de el se afla impunatorul Chion-in, un templu in care se intra printr-o poarta imensa din lemn. Complexul Chion-in se imprastie si el prin padure si vei urca ceva trepte pana vei reusi sa vezi toate templele sale mai importante. Dar ca si in alte parti, cladirea principala este in reconstructie. De aici am coborat spre cartierul Gion. Nu ma asteptam sa vad vreo geisha si nici nu am vazut, oricum vazusem in Kanazawa la festival.
Seara am incheiat-o cu tempura si sake undeva in apropierea hotelului in piata Nishiki. Ploaia s-a oprit undeva pe la mijlocul noptii, insa nu prea a contat asta si a fost o zi plina.
Arashiyama, cartierul indepartat din vestul orasului
Ultimul lucru pe care voiam sa-l fac in Kyoto era o vizita la padurea de bambusi din Arashiyama. Cum imi doream niste poze fara oameni, am pornit spre Arashiyama pe la ora 7. Drumul pana acolo a durat aproape o ora din gara centrala si a fost cu un tren JR, daca tot aveam JR Pass am zis sa profit de el. Din gara JR am mers vreo 10 minute pana la intrarea in padure.
Am ramas surprins ca aceasta alee populara e un drum ca oricare altul si pe aici mai trec si masini. Dar asta probabil dimineata pana cand incep sa vina turistii. Pe la 8 erau doar vreo cativa turisti rataciti si din cand in cand trecea cate o masina. Pe la 9 deja se aglomera, iar pe la 10 nu mai aveai loc de grupuri si grupulete.
Daca vrei sa te bucuri din plin de alee, poti merge direct la ea. Daca nu reusesti sa ajungi inainte de 9, poti incepe sa vizitezi Templul Tenryuji cu intrare prin partea de sud si sa iesi prin nord. Aceasta iesire este chiar la capatul aleii. Eu l-am vizitat in sens invers. De la iesirea sudica am pornit apoi spre Templul Hogonin si gradina din jurul lui. Tenryuji merita din plin vizitat, insa Hogonin nu m-a impresionat prea tare. Daca alegi sa ramai aici la un ceai poate fi atractiv, insa teahouse-ul era inchis in acel moment.
Am lasat in urma templele si m-am indreptat spre statia de tram Arashiyama (Randem Keifuku). In jurul acesteia se afla Kimono Forest, o colectie de cilindre din plastic in interiorul carora se afla diverse modele de materiale folosite in realizarea kimono-urilor. Nu este un loc prea popular desi arata foarte bine. Eu l-am descoperit intamplator cautand baie termala pentru picioare care se afla in statie, la capatul peronului.
Avand timp, am pornit la pas spre raul Katsura si am traversat podul Togetsu-kyo. Pe mica insula de pe rau se lucra cu spor la un gratar. Vazusem de la distanta fumul si abia asteptam sa vad ce pot manca. Din pacate nu era un restaurant sau ceva public. Pestii, impreuna cu o garnitura, se ofereau gratuit celor care aveau invitatie. Era un fel de masa din partea comunitatii.
Am petrecut vreo 6 ore in Arashiyama si am vazut cam tot ce mi s-a parut interesant. Daca as mai fi avut ceva timp, as fi mers si cu Sagano Romantic Train din Arashiyama catre Kameoka si, de ce nu, de testat un onsen prin zona.
Kyoto Imperial Palace
Intrarea in cladirea principala.
Poarta de acces in curtea palatului.
Altarul Fushimi Inari
O galerie completa aici.
Templul Kinkakuji
Templul Kiyomizudera
Strada Matsubara Dori
Partea de sus a strazii, chiar la coborarea de la Kiyomizudera.
Ryozen Kannon – memorial al victimelor din Razboiul din Pacific (al Doilea Razboi Mondial).
Altarul Yasaka (Gion Shrine)
Tempul Chion-in
Templul Tenryuji si gradinile sale
Templul Hogonin si gradina din jur
Kimono Forest in jurul statiei de tram Arashiyama.
Baie termala pentru picioare, in aceeasi statie de tram Arashiyama.
Raul Katsura.
Arashiyama Park Nakanoshima, iar jos un gratar pe baza de invitatie.
Padurea de bambus din Arashiyama