Cum zborul meu era la mijlocul noptii, ultima zi in Japonia avea sa fie tot una completa. Initial ma gandeam sa las Tokyo pe ultimele zile sa fiu aproape de aeroport, insa dupa cateva simulari de trenuri am renuntat la idee. Chiar si din Hiroshima daca pleci, tot vei acea suficient timp sa vizitezi ceva si sa ajungi la timp la aeroporturile din Tokyo.

Eu am ales sa ma opresc in Himeji si in Nagoya. In Himeji nu sunt multe de vazut, insa castelul este unul dintre cele mai importante din Japonia, daca nu chiar cel mai important. De Nagoya, ca si de Kobe, nu citisem nicio impresie si e o recomandare de oras la calatoriile lungi sau la a doua vizita in Japonia.

Mi-am calculat timpul sa ma opresc vreo doua ore in Himeji si inca vreo patru in Nagoya. Iar intre ele sa merg cu trenurile care ajung mai repede sa pot castiga timp. La plecarea din Hiroshima era sa mi se schimbe planul deoarece nu gasisem sa rezerv loc la trenul dorit, iar cu urmatorul ajungeam cu o ora mai tarziu. Desi am luat bilete, am incercat sa vad daca nu pot urca in vagoanele fara rezervare. Chiar am avut noroc, nu erau multe locuri dar am gasit sa stau jos. Aici am vazut ulterior ca se mai sta si in picioare.

Castelul din Himeji

In Himeji mi-am lasat repede bagajul mare in gara si am pornit spre castel. Ma asteptam sa fie mare si doream sa vad cat mai mult din el. La cumpararea biletelor ma intreaba daca nu vreau si la Gradinile Koko-en ca este cu doar 40Y in plus, biletul de castel fiind 1000Y (8 euro). Aleg combinat si pornesc spre cladirea principala din castel.

Ca in multe alte locuri din Japonia, nu se intra incaltat. Partea mai putin placuta este ca trebuie sa iti iei incaltamintea cu tine in punga pe care o primesti la intrare. La pretul platit pentru acces, ar fi fost frumos sa poti lasa incaltamintea la intrare. In fine, nu m-a deranjat prea tare asta dar cand vrei sa faci poze sau urca in siguranta pe treptele mici si abrupte, cam ti-ai dori ambele maini libere.

Castelul e imens, interesant ca arhitectura si poti urca pana la ultimul nivel. Nu are nimic in el, doar spatii complet goale. Ultimul nivel are un mic altar, dar nu e ceva care sa ma fi impresionat. Poti insa vedea o priveliste deosebita cu imprejurimile. Nu vei iesi undeva in afara, ci doar prin micutele geamuri poti admira panorama. Chiar si gol are farmecul lui, eu il prefer asa decat aglomerat cum am mai vazut unele castele prin Europa.

Dupa castelul principal am vizitat partea de vest a cetatii. Nici aici nu e nimic in majoritatea camerelor iar coridorul lung de vreo 200m devine enervant si imi cam venea sa ies… dar nu aveam pe unde. In cele cateva camere care nu sunt goale am gasit prezentate cateva momente din istoria castelului si a orasului.

Am petrecut vreo ora jumatate si ca sa-l vad mai in detaliu ar mai fi trebuit o ora. De gradini nici nu mai putea fi vorba. Un timp optim de vizitare a castelului si gradinilor cred ca ar trebui sa fie de vreo 4 ore. Mi-am facut o impresie, iar cand voi reveni voi aloca mai mult timp.

Nagoya, in afara programului

Fiind oras mare ii alocasem mai multe ore. Nu stiam ce o sa fac, dar avand internet urma sa verific in tren ce pot vizita sau ce are orasul interesant de vazut in cateva ore. Stiam doar de castel ca arata bine si este renovat recent. Mai trecusem pe lista templul Osu Kannon si piata din jur, dar si muzeul cailor ferate SCMAGLEV. Ca sa vad si orasul, unde nu e distanta prea lunga, sa merg pe jos.

De la gara pana la castel asta am si facut, am mers pe jos. Nu este aproape, dar nici eu nu ma grabeam undeva. Din pacate am ajuns aproape de ora inchiderii. Abia atunci am realizat ca mai toate pe care le-as putea vizita se vor inchide curand. Profit cat mai pot de castel, dar aici nu mai urc pana sus ca era clar dupa primul nivel ca e la fel de gol ca cel din Himeji. Mai fac cateva ture si pornesc spre templu. Timp de muzee nu mai era ca urmau sa se inchida curand.

Am trecut prin mai multe zone rezidentiale si de business si asa mi-am facut o idee despre Nagoya mai departe de obiectivele turistice. De la castel si pana la templu cred ca am mers mai mult de o ora. Zona Naka Ward este chiar foarte interesanta. Ca agitatie se aseamana pe alocuri cu Tokyo.

Templu Osu Kannon isi are originile in sec 12, dar pana la forma de acum a trecut prin mai multe faze de reconstructie. Despre piata care incepe la portile tempului nu sunt multe de spus, e cam la fel ca celelalte vazute in Kyoto sau Hiroshima. Stilul acesta de strada comerciala acoperita este foarte prezent in orasele japoneze. Cred ca doar in Tokyo nu am trecut printr-o astfel de strada, ca in rest in toate celelalte am vizita cel putin una.

Dupa cele cateva ore de plimbare pot spune ca Nagoya este un oras promitator. Voi mai reveni cel putin o zi sa trec pe la cele cateva muzee care mi-au atras atentia.

***

A fost un final de calatorie intens, am alergat atat in Himeji cat si in Nagoya deoarece nu am fost atent la ore si nici la cat am de mers pana la gara. Uitandu-ma in urma, chiar daca a fost o zi plina, nu prea a fost inspirata impartirea zilei in doua orase. Daca stiam, mergeam doar in Nagoya si lasam Himeji pentru calatoria viitoare. Chiar si asa, mi-am facut o idee despre cele doua si stiu unde voi reveni si pentru ce.

Himeji

Orasul si zidurile vestice ale cetatii.

O piata pe care o gasisem in drum spre castel.

Castelul la interior

Orasul vazut din castel.

Partea de vest a cetatii. Exterior sus, interior jos.

Nagoya, random prin oras

Tempul Osu Kannon

Piata din apropierea Tempul Osu Kannon.

Castelul Nagoya