Marele plus al unei calatorii fara plan este flexibilitatea de a vizita diverse locuri despre care afli mai multe cand te afli in apropierea lor. Dupa Kanazawa, a doua surpriza placuta a fost Kobe. Aveam in plan o experienta culinara cu celebra carne de vita Kobe, dar orasul parea ca are si altele de oferit.
Din Osaka ajungi foarte repede in Kobe. Ca alegi un Shinkansen sau un transport local express, tot ceva mai mult de jumatate de ora va fi calatoria. Planul era sa incep explorarea orasului cu o vizita pe Muntele Rokko, locul de unde se poate admira panorama orasului Kobe, dar si o parte din Osaka. Nu stiu cum am reusit, dar am incurcat directiile si m-am trezit in fata telecabinei care urca la Nunobiki Herb Garden.
Ce sa mai fac acum? Am urcat la gradini ca pareau interesante, urmand ca dupa sa merg unde planificasem initial. Am urcat cu telecabina pana in capat, alegand sa cobor pe jos pe la un baraj si cateva cascade.
Din punctul maxim al gradinilor poti avea o priveliste fantastica cu orasul Kobe. Nu-l vei vedea complet, dar mi se pare mult mai interesanta decat ce vazusem in pozele de pe Rokko. Panorma insa nu este tot. Gradinile Nunobiki sunt foarte frumoase si unice in modul de amenajare. Pentru a fi tot timpul ceva inflorit, sunt amanajate pe mici sectoare in functie de sezon. Acum era momentul lavandei, aceasta fiind inflorita in iunie-august.
Pe langa gradini, poti merge la unul dintre cele cateva restaurante. Cele de pe la mijloc au si o panorama cu orasul. Eu am fost la Mint Cafe pentru un ceai si o prajitura. Preturile sunt putin cam mari, dar orice panorma are un cost pe masura.
Gradinile se afla intre cele doua statii ale telecabinei. Daca nu ai timp sau nu vrei, poti sari peste partea de coborare prin padure. Barajul se vede si din telecabina, iar cascadele nu as zice ca sunt chiar atat de impresionante. Traseul prin padure este unul amenajat si are o dificultate de urcare/coborare scazuta. Partea aceasta de padure pare mai mult populara printre localnici.
De la gradini am luat-o la pas spre Muzeul Memorial al cutremurului din Kobe din 1995. A fost un drum cam lung, dar interesant deoarece am trecut prin mai multe zone simple din oras. Muzeul nu este doar un momorial, ci si un loc dedicat educarii in caz de cutremur. In 1995 toata regiunea a trecut printr-un puternic cutremur. Kobe a fost orasul cel mai afectat si distrus aproape in intregime. Peste 6000 de oameni au murit in urma acestei catastrofe.
Marele minus al muzeului este lipsa traducerilor in engleza. Prea putine lucruri sunt traduse. La etajul de educare exista personal vorbitor de engleza deschis sa te ajute, dar in rest engleza este minimala. Chiar si asa, e un loc care merita vizitat. Am plecat de acolo cu ceva mai multe informatii despre cutremure si cu un mic carnetel cu ce ar trebui sa contina o trusa in caz de cutremur.
A doua parte a zilei am petrecut-o in zona de port si Sannomiya. Am trecut si prin cartierul chinezesc, unul dintre cele 3 din toata Japonia. In sine, toata zona Sannomiya este foarte animata si intr-o agitatie continua. La polul opus e zona de port, acolo domneste linistea.
A fost o zi plina incheiata cu un steak din cea mai buna carne de vita Kobe. Poate ca as fi vizitat mai multe, insa am preferat sa merg intre aproape toate cele vazute si asta a cerut timp. Cei drept ca nici orasul nu prea te ajuta si tren-ul nu leaga decat punctele esentiale din oras. Exista mai multe bus-uri, dar nu prea sunt prieten cu ele si nu le-am folosit.
Nunobiki Herb Garden
Start!
In punctul maxim al gradinilor.
Un mod diferit de a petrece weekend-ul la gratar. Deasupra era podul de tren.
Muzeul Memorial al cutremurului din 1995
Prin oras
Cartierul chinezesc, sus si jos.
Portul