Dupa Yangon si Bagan, a urmat Mandalay. Al doilea oras ca marime din Myanmar si ultima capitala regala a Birmaniei. Un oras care a avut mult de suferit in timpul celui de-al doilea razboi mondial cand o buna parte din oras a fost distrusa de raidurile aeriene. Una dintre cele mai impunatoare constructii, Palatul Regal, a fost distrus aproape in totalitate. O replica a lui a fost construita ulterior in anii 90.

Cand am facut planul pentru Myanmar am citit cateva articole interesante despre Mandalay. Lucru care m-a facut sa-l pun inaintea lacului Inle, ca de toate 4 credeam ca nu am timp. In realitate situatia e putin cam diferita si in Mandalay pentru mine ar fi fost suficient o singura zi. Am ales sa raman doua zile insa si am pierdut ocazia sa vad lacul Inle. Cu o masina cu sofer reusesti sa vezi principalele atractii din Mandalay intr-o zi.

Dupa un Yangon interesant si un Bagan de poveste, Mandalayul pentru mine a fost usor dezamagitor. Nu am avut asteptari pentru Myanmar, dar dupa destinatiile anterioare ma asteptam ca si ultima oprire sa fie la acelasi nivel. Orasul este dezvoltat, doar ca mi-a lasat impresia ca inca nu este pregatit sa primeasca turisti. Trafic nebun este peste tot prin Asia si peste tot pietonul alearga pe trecere. Doar ca in Mandalay nu ai loc pe unde sa mergi ca pieton. Bine, loc exista… pe marginea straziilor.

Nici cu transportul nu a fost simplu. Taxiurile nu sunt ca in Yangon de numeroase, iar care le gasesti sunt foarte scumpe si nici nu sunt dispusi sa negocieze prea mult. Varianta de a merge pe marginea strazii este acceptabila, doar ca orasul este mare si nu-l poti face la pas. Prima zi a fost de acomodare si de descoperire la pas a orasului… bine, mai mult de constatare ca orasul nu permite mers la pas decat prin jurul Palatului Regal. In cautarea unui loc interesant de mancat am ajuns pe strada 22 la Spice Garden, parte din Hotel by the Red Canal. Mancarea a fost foarte buna si servirea impecabila (preturile “mici” erau la meniuri, 20$-30$). La capatul strazii 22, inspre Palatul Regal, am gasit un loc interesant, City Cafe. Un restaurant american cu bere ieftina.

In a doua zi am inchiriat o masina cu sofer de la hotel si am vazut principalele atractii din Mandalay. Am trecut pe rand pe la Palatul Regal, Shwenandaw Monastery, Kuthodaw Pagoda & The World’s Largest Book, Sanda Muni Paya si am incheiat cu Mandalay Hill.

Tinand cont de arhitectura, cea mai impunatoare constructie ar fi fost Palatul Regal. La refacerea lui s-au folosit cam aceleasi materiale de la renovarile din Bagan si palatul si-a pierdut din frumusete.  Dintre toate vazute mi-a placut foarte mult Shwenandaw Monastery, fiind singura structura majora care a mai ramas din Palatul Regal original. Aceasta manastire budista este construita din lemn in stilul birmanez original.

A doua constructie interesanta este The World’s Largest Book. Aceasta nu este chiar o carte obisnuita. Cele 1460 de pagini sunt scrise pe bucati de piatra gazduite in 729 de stupe. Paginile au inceput sa fie scrise in 1860 si a durat 8 ani. Aceste texte reprezinta canonul budist Tripitaka si este format din trei culegeri: Vinaya Pitaka (etica religioasa pentru calugari si calugarite), Sutta Pitaka (importanta atat pentru monahi cat si pentru budisti in general),  si Abhidhamma Pitaka (clasifica notiunile centrale ale budismului).

Pentru o priveliste a orasului trebuie sa urci pe Mandalay Hill. Eu am ales varianta simpla si am urcat cu masina pe care o inchiriasem. Varianta traditionala este folosind cele 1700+ trepte, insa pentru asta ai nevoie de conditie fizica.

***

Nu m-a atras foarte tare Mandalay probabil din cauza dezvoltarii sale. Are farmecul sau, dar parca-i lipseste ceva.