Prind curaj dupa revelionul petrecut la Viena, prima iesire din tara, si pentru septembrie (2011) imi fac un plan pentru o noua calatorie. Fara a avea vreo pasiune pentru Paris, imi doream sa ajung in fata Turnului Eiffel si sa mananc o inghetata. Dar parca era prea putin doar Parisul si adaug calatoriei Londra si Bruxelles. Intre ele urmand sa merg cu Eurostarul, celebrul tren ce trece pe sub mare din Marea Britanie in Franta.

Documentarea am facut-o cat se poate de traditional. Inca eram departe de modul de calatorie pe care aveam sa-l adopt 2 ani mai tarziu. Dupa experienta Vienei, am luat la fel celebrele ghiduri de top 10. Le-am analizat bine si am suplimentat cu ce am gasit online. Pentru cazare folosisem Booking, cum de altfel am folosit in peste 95% dintre calatoriile mele.

Impresii din Londra

As putea spune ca am avut noroc si cand am rezervat cazare am gasit cel mai bun hotel pe care-l puteam lua la vremea respectiva. Am stat in Prince’s Gardens la cativa pasi de Science Museum si Royal Albert Hall. In 2011 am platit 310 lire pentru 5 nopti, mic dejun inclus si acces la sala de fitness si piscina. Mi se parea genial ca pozitionare si foarte ieftin pentru 4*, comparativ cu celelalte din jur.

Abia cand am ajuns acolo am inteles de ce era asa. Nu era chiar un hotel clasic, ci era caminul celor de la Imperial College London. Si nu iti imagina ca erau conditii modeste, din contra. Abia la hoteluri la care am platit aproape dublu, am avut conditii similare in Londra. Camerele erau single toate, foarte spatioase, bucatarie pe nivel si o baie imensa cu dus.

Experienta de mic dejun era 100% studenteasca. Cantina era la cateva minute de mers, intr-o cladire de visavis. Cred ca a fost una dintre cele mai placute experiente de hotel si mi-ar placea sa revin la un moment dat. Locul in continuare este hotel in vacanta de vara, dar nu pe toata perioada si desi camerele si patul sunt mari, nu permit doua persoane in camera.

In prima zi plina am iesit din hotel pe la 8, abia asteptam sa explorez orasul. Mi-a luat ceva sa gasesc cantina si ulterior sa ma decid ce mananc. Atunci am vazut ce inseamna cu adevarat un mic dejun englezesc… si probabil si singura data cand a fost foarte gustos. Mi se parea ciudat cat de mult mananca si pentru mine asta era aproape cat un pranz, de altfel pranzul ajungeam sa-l mananc foarte tarziu.

Orasul il vizitam cu ghidul in mana si cu o harta luata de la hotel. Desi au trecut 7 ani, parca a fost ieri ziua in care am ajuns in fata Royal Albert Hall si de acolo la gradinile Kensington si am continuat cu Hyde Park si Princess Diana Memorial Fountain. Fara sa imi dau seama am ajuns la timp sa vad schimbarea garzii de la Buckingham. Asta a fost pura intamplare deoarece citisem ca in septembrie nu este frecventa.

Si am tot mers pana la London Eye, trecand pe podul Westminster si continuand cu London Bridge si Tower Bridge. Nu ma mai saturam de mers. Era totul asa fascinant inca daca nu m-ar fi durut picioarele m-as fi plimbat pana la miezul noptii. La intoarcere am luat metroul, era deja prea mult sa mai merg. Chiar si asa, am ajuns la hotel dupa vreo 12 ore de mers.

Zilele urmatoare am fost pe la muzee, in Camden Town, din nou pe malul Tamisei, Greenwich si multe altele. Avand un prieten pe acolo, am ajuns in Woolwich, un cartier ce trecuse prin violente cu cateva saptamani inainte.

Mi-a placut atat de mult Londra incat am facut o traditie ca cel putin o data la 2 ani sa o revad. Iar unul dintre motive, oricat ar parea de amuzant, este sa merg pentru shopping. Diversitatea de popoare din care e formata Londra face ca magazinele sa ofere produse pentru toate nevoile si pretentiile.

Impresii din Paris

Fiind o calatorie cu un buget redus, a trebuit sa tin costurile sub control si spre Paris am plecat cu primul tren, altul la fel de ieftin era tarziu in noapte. Nu te gandi acum ca a fost ieftin, am platit 77 lire pentru un loc la un tren care a plecat la ora 5.

Abia asteptam sa vad cum e cu acest tren despre care aflasem de la geografie din scoala generala. Calatoria era ca un vis implinit, desi eram constient ca nu e decat un tunel. Dupa cateva ore de somn in noapte precedenta, nici nu am iesit din Londra si am adormit. M-au trezit sms-urile cu bine ai venit in Franta! Nuuuu, nuuuu! De ce nu m-a trezit nimeni in tunel?!

Sa vii din centrul Londrei, elegand si luxos, in Gare de Nord in Paris, era ca o intoarcere in timp. Nu imi venea a crede ca era putin mai bine ca in Bucuresti, in gara cu acelasi nume. Iar niste militari cu pusti de asalt animau peisajul. Nici nu iesisem din gara si ma intrebam de ce am ajuns acolo.

Ma duc sa imi iau ceva de mancare de la un Subway, ca altceva nu era deschis. Comanda o dau scriind pe o foaie numarul de pe panou, ca nu voia sa ma inteleaga in engleza si nici sa vina sa ii arat cu degetul ce doresc. In gandul meu, Paris ai vrut!? Asta primesti!

Fiind foarte devreme nu puteam merge la hotel si m-am gandit sa ma plimb putin. Renunt usor ca nu era chiar locul sa fac asta cu un troller. Ma asez intr-un mic parculet sa ma uit pe ghid si cum pot ajunge la hotel. Vad pe sub banca de langa un soricel iesit la micul dejun. Ma amuz de situatie, dar ma acomodasem cu ideea ca Parisul e murdar. Nu trece mult si simt ca ma atinge ceva pe la spate. Ce sa vezi? Soricelul imi intrase pe sub camasa si pana sa realizez eu ce se intampla deja a ajuns prin fata si a iesit prin maneca! Am inceput sa rad si sa ma intreb iar, Paris ai vrut?!

Revin la gara si cobor la RER sa ajung la Gara de Est, urmand sa iau metroul cateva statii sa ajung la hotel. In gara am gasit o alta parte din Bucuresti, cea a celor plecati “la lucru” in Paris. Auzeam atat de des vorbinduse romana inca parea ca francezii sunt in vizita pe acolo. In fine, ajung intr-un tarziu la hotel unde imi dau camera cu vreo 4 ore mai devreme. Profit de moment si dorm orele lipsa urmand sa vad orasul mai tarziu.

In zilele urmatoare am bifat top 10 din ghid si mi-am schimbat putin parea despre oras. Ca era mizerabil oricum nu s-a schimbat, dar cat de cat era mai primitor. Imi placuse zona financiara din La Defense. Pe atunci era bine intretinuta si era in contrast cu Gara de Nord. Am mers acolo la un mic dejun si un pranz pe scarile de la baza Grand Arche. Era singura zona care imi placea cu adevarat si imi amintea de Canary Wharf, din Londra.

Ma fascina diferenta fata de Londra. Francezii pareau ca fac lucrurile doar sa fie diferiti. In timp ce micul dejun englezesc imi lungea timpul pana la masa de pranz, cel frantusesc imi provoca o stare de foame la scurt timp dupa ce terminam. Pe la 12 pana si francezii cautau de mancare. Nu avea niciun sens, dar nici nu erau alternative mai bune. Full pentru ei insemna o bagheta mai mare si mai mult gem.

Desi alesesem sa stau doar 3 zile, pur si simplu imi doream sa treaca mai repede. Mizeria sa zicem ca nu o vedeam chiar peste tot, dar agitatia combinata cu marocanii lor, si ai nostri, imi dadea un sentiment de nesiguranta. Daca mai adaugam la asta si incapatanarea lor de a vorbi doar in franceza se creea un tablou perfect sa imi doresc sa plec mai repede.

Au trecut 5 ani sa revin in Paris. A fost o cu totul alta poveste. Am descoperit un oras mult mai primitor, mai curat si mai locuibil. Fiind la scurt timp dupa atacul din Nice era si mai bogat in forte de ordine. Dar am vazut asta cu alti ochi dupa 5 ani. Nu stiu cat de mult s-a schimbat orasul cu adevarat, dar l-am simtit mai primitor si e locul in care acum imi place sa revin. Am ramas insa dezamagit de La Defence, locul care ma impresionase in 2011, a ajuns la nivelul Garii de Nord de atunci… trist.

Si daca te intrebi cum a fost inghetata de la turn iti pot spune ca am inlocuit-o cu un hotdog in 2011 si am mancat-o, in acest loc, 5 ani mai tarziu.

Bruxelles & Bruges

Scap cu bine de Paris si ma bucur ca pornesc spre un nou oras. In tren aveam sa constat cat de populari sunt romanii in Franta. Coleg de drum imi este un francez pe la 35 de ani care stia si ceva engleza. Intra in vorba si afland ca sunt din Romania nu se uita urat la mine. Pe atunci se implementase in Franta ideea lor amuzanta de a da bani romilor sa se intoarca acasa, iar ca roman nu prea fusesem bine vazut.

Colegul insa era ok cu romanii, ba chiar cu cei pe care tara lui nu ii dorea. Dupa ce schimbam cateva vorbe ma intreaba daca imi place Guta. Nu pot decat sa raman blocat si sa zic… What?! Scoate si asul din maneca cu piesa lui favorita, Gigolo. Cred ca era hitul acelui an. Am incercat eu sa fiu dragut si sa-i spun doar ca nu este muzica mea favorita si in Romania nu e un gen de muzica foarte ascultat decat de unii. Stiu ca minteam, manelele cucerise toate categoriile de oameni.

In Bruxelles aveau sa ma astepte prietenii stabiliti acolo. Nu ne mai vazusem de ceva timp si am vizitat orasul pe repede inainte, pentru a ne ramane timp sa povestim. Desi am trecut pe la majoritatea obiectivelor, nu pot spune ce am vizitat concret.

In una dintre seri ma aduc ei cu masina la hotel. Imi alesesem unul in apropierea Garii de Nord. Ei se amuzau pe seama mea ca l-am luat aproape de Red District. Eu insa alesesem unul pozitionat cat de cat ok si la un pret decent. Si aducandu-ma ei spre hotel vorbim de politie care era foarte activa prin oras. Daca in Londra nu vazusem mai mult de doua masini, in Bruxelles erau doua la fiecare 10 minute.

Si ajungand noi la hotel vedem ca in fata lui tocmai ce scotea politia pe unul din masina si il pune jos cu pistolul la tampla. In gandul meu, wow ce misto e pe aici! Ca sa nu stricam totusi momentul mergem mai departe. Imi amintesc ca ma intrebase prietenii daca nu vreau totusi sa raman la ei. Nu am ramas, dar cred ca a fost singura zona in care mi se parea ciudat sa am cazare.

Nu prea vizitasem Bruxelles, dar am vizitat Bruges. Petrecusem aici aproape o zi si orasul m-a fascinat, mai ales ca se aseza usor, usor toamna. Imi amintesc ca ma impresionase modul prim care treceam din curte in carte ca sa ajung la o alta strada. Aceste curti in mod normal fiind inchise.

Am Belgia am revenit dupa 5 ani intr-un trip cu Luxemburg, Lille si Mastrich. Am vizitat doar Liege, de Gent nu am avut timp. Pe acesta din urma l-am vizitat de curand, alaturi de revederea Bruxelles-ului si a Bruge-ului.

——

Mixul acesta de orase cred ca a fost cel mai bun mod de a incepe sa calatoresc si sa experimentez mai multe orase in acceasi calatorie. Chiar daca au mai fost multe calatorii in acceasi maniera, aceasta ramane una dintre favorite. Si nu neaparat ca a fost prima, ci datorita experientelor amuzante si intamplarilor. Si cand ma gandesc ca voiam sa adaug Amsterdamul la final.

Bogdan

In copilarie ma plimbam printr-un atlas rutier in poloneza, iar din 2012 sunt calator cu jumatate de norma. Pana acum am vizitat peste 170 de orase din 50 de tari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *