Nu imi amintesc sa-mi fi propus vreodata sa ajung in Belarus. Era o tara din lista mea de calator, dar ca multe altele era pe la coada clasamentului. Am ajuns sa o vad cu mult inaintea altora dintr-o intamplare. Imi doream o destinatie neconventionala pentru 1 mai si asa a aparut Belarus. Bine, Kievul era prioritar, dar nu era suficient si voiam sa-l combin cu altceva.

Faptul ca Belarus ofera, de anul trecut, acces fara viza pentru 5 zile a simplificat mult alegerea. Altfel, nu cred ca m-as fi complicat sa le obtin viza. La finalul calatoriei nu pot decat sa ma bucur ca am combinat astfel orasele si am descoperit un Belarus neasteptat de interesant.

Impresii din Minsk

Aeroportul era vechi si atipic pentru o capitala. Probabil numarul celor care-l tranziteaza nu a fortat renovarea si o organizare mai buna. Dupa ce iesi din el realizezi ca lucrurile incep sa se aseze. Comand un Uber si-l gasesc fix unde am ales sa vina, wow! Hai ca e simplu. Pana in oras e autostrada cu 2-4 benzi per sens, de ce nu ar fi?

Exista si transport public, dar prefer sa ajung repede in oras sa mai castig timp de vizitare. Vremea nu m-a lasat sa vizitez ceva si ploaia marunta m-a tinut in jurul hotelului. Tot pe aici am cautat si un restaurant pentru cina.

Din cele cateva optiuni la 5-10 minute am ales Traktir Na Parkovoy, pentru nota buna din Google Maps, dar si pentru faptul ca era unul cu specific traditional. Locul a fost mai mult decat imi doream pentru o prima masa in Belarus. Mancarea foarte buna si restaurantul cat se poate de traditional. Atmosfera era animata de muzica live in limba rusa. Nu stiu cat de traditionala era, dar suna bine. La un moment dat a venit un tip cu acordeon si a cantat ceva din Bach :))

Au mai avut cateva concursuri pentru cei prezenti, dansuri si multe dedicatii. Nu am reusit sa deduc ce sarbatoresc, era totusi o zi de miercuri. Cert e ca pe la cateva mese erau aniversati sau persoane importante. Unul sigur era ceva sef ca ii spunea numele si functia in dedicatii.

La pas prin oras

Orasul nu abunda in atractii, iar o zi plina este suficienta sa vezi majoritatea lucrurilor. Nu cei reusi sa vezi parcurile imense si va trebui sa te multumesti cu bucati din unele. Orasul este strabatut de mai multe rauri, cele mai mari fiind Svislach si Nyamiha. Pe marginea lor, spatiile verzi sunt adevarate paduri.

Pentru a afla si ceva despre oras am mers intr-un tur cu cei de la Free Walking Tour Minsk. Punctul de pornire a fost Svabody Square (Piata Libertatii). Dupa o introducere in istoria tarii si a orasului am continuat cu Catedrala Duhului Sfant. Am si intrat, mai mult de curiozitate pentru a vedea cat de mult seamana cu ale noastre, aceasta fiind tot ortodoxa.

Am continuat plimbarea cu strada Zybitskaya, cea mai noua parte din zona centrala. Aceasta a fost construita in urma cu vreo 4 ani si este in mare parte o zona cu pub-uri, cafenele si restaurante. De altfel, cei de al Free Walking organizeaza si un tur al pub-urilor. Unele dintre cladiri au pastrat o arhitectura veche si lasa impresia ca doar sunt renovate.

Centrul si Trinity Hill

Dupa o cafea, chiar buna, la el Pushka am continuat cu Trinity Hill. Micul “cartier” de pe malul raului a fost reconstruit pastrand arhitectura avuta inainte de Al Doilea Razboi Mondial. Daca nu stii deja, dupa razboi nu a mai ramas aproape nimic din Minsk. In mai multe locuri, ca si in Trinity Hill, reconstructia a pastrat cat mai mult din arhitectura dinaintea razboiului. Ghidul spunea de unele cladiri de aici ca au fost refacute complet in urma cu doar 10 ani.

Am continuat cu Minsk Opera Ballet, numele complet al Operei din Minsk. A fost data in folosinta cu putin timp inainte de Razboi si a fost primul teatru permanent al Belarusului. Din fericire, Razboiul nu a afectat-o foarte mult si la scurt timp dupa razboi si-a reinceput activitatea.

Am traversat Parcul Marata Kazieja si am ajuns in fata unei cladiri care nu spunea nimic. Ghidul ne spune ca in unul dintre apartamentele de la etaj a locuit Lee Harvey Oswald. Acesta, dupa ce a dizertat din Armata Americana, a ajuns cu o viza turistica in Uniunea Sovietica. La cei 20 de ani ai lui era convins ca aceasta este cultura care i se potriveste si simte ca este comunist. Moscova nu l-a luat in serios si era gata sa-l expulzeze dupa ce i-a expirat viza. Oswald nu dorea sa plece si dupa ce si-a provocat o taietura la mana a fost luat in serios. Insa, nu i s-a permis sederea in Moscova. Asa a ajuns sa primeasca o locuinta in Minsk, deasupra lui era un apartament al KGB si de acolo era supravegheat.

Numele Oswald nu imi spunea nimic, dar povestea a continuat si am aflat ca Oswald ajunsese sa se plictiseasca in Minsk. Serviciul era banal si avea prea putine oportunitati sa-si cheltuie banii. Asa ca dupa mai putin de trei ani in Minsk a revenit in USA, cu tot cu sotie si copilul lor. Un an jumatate mai tarziu era considerat principalul suspect in cazul uciderii Presedintelui american J.F. Kennedy.

Ultimul punct al plimbarii a fost Piata Victoriei. Ca alte cateva zeci de locuri din oras, un loc in care se afla un memorial inchinat victimelor celui De Al Doilea Razboi Mondial. Piata este dominata de un Obelisc de 40m. In timpul vizitei, un grup de elevi exersau onoruri militare, sub indrumarea unui profesor.

Dupa un pranz la Vasilki, un fel de Carul cu Bere din Bucuresti, am continuat plimbarea prin zona centrala. Am trecut sa vad de aproape si monumentul inchinat eroilor din Afganistan, acesta se afla pe micuta insula de pe raul Svislach. Dupa inca o cafea si o leneveala am pornit spre ceva despre care aflasem din tur.

Kastrycnickaja

Arta urbana a fost multa vreme interzisa in Minsk si daca iti gaseai cladirea cu graffiti, trebuia sa o varuiesti. Acum s-a mai relaxat putin aceasta parte si chiar exista o zona deficata graffitiului. Aproape tot ce are fata la strada Kastrycnickaja e pictat. O parte a unui bloc lung de vreo 150m, cateva hale si garduri si chiar un hotel. Zona are si cafenele si baruri, un loc bun sa bei inca o cafea. Eu am fost la Moby Dick, convins de nume si de picturile cu sfinti de la intrare.

Ca de ramas bun, Parcul Victoriei

Pana spre lasarea serii am trecut pe la Minsk — Hero City Stella, un monument ridicat in memoria victemelor razboiului… unul dintre cele peste 9000 din intreaga tara. Acesta este mai special deoarece a fost ridicat la comemorarea de 40 de ani. Aici este si un muzeul al razboiului, dar era prea tarziu sa mai fie deschis. Fiind inca devreme pentru a incheia ziua, am luat la pas parcul de langa, Parcul Victoriei. Nu tot, dar suficient cat sa realizez ca aici parcurile sunt pentru relaxare, nu comert, loc de betonat sau alte minuni constante de pe la noi.

Cina a fost la Lido, cred ca cel mai popular restaurant din Minsk. Dar e asa datorita preturilor mici si a mancarii foarte bune. Nu e chiar un restaurant tipic, ci mai mult o cantina. Asta ca sa stii sa nu cauti pe cineva sa intrebi de o masa. Eu asta incercam sa fac pana am vazut partea cu mancarea :)) Daca tot sunt la capitolul mancare, un alt loc unde am mancat bine a fost Kamyanitsa. Tot cu specific traditional si la fel un loc cu reviewuri bune.

Transportul in Minsk

Nu stiu prea multe despre el deoarece am preferat sa folosesc Uber pentru mai multe deplasari. O buna parte din oras o poti face la pas si nu ai unde merge mai departe cu transportul public. Am mers de curiozitate cu metroul la strada Kastrycnickaja. Costul standard al unei calatorii a fost de 0.60 ruble. Adica 1.2 lei.

Nu aveau automate si a trebuit sa merg la casa sa cumper bilete. Nu stia sa vorbeasca engleza, dar mi-a luat banii si mi-a dat doua jetoane. A banuit ea ca o sa ma intorc si mai bine imi da doua din prima.

In rest nimic special. Un metrou vechi, dar cu statii ingrijite si renovate. Cred ca Bucurestiul va ramane ultima capitala a Europei care se va preocupa de acest aspect.

Uber-ul e la putere, au venit masinile foarte repede oriunde am avut nevoie. Costul am dedus ca ar fi sub o rubla per kilometru. De la aeroport la hotel am platit 28 ruble (12 euro). Din ce am dedus, un taxi e ceva mai scump. Prin oras in general 2-3 euro.

Cum pare viata in Belarus

Ca turist nu vei avea niciodata o parere reala, dar indraznesc sa scriu cateva observatii personale. Ce mi s-a parut usor de observat e uniformizarea populatiei. Putini ies in evidenta cu ceva, par ca nu vor sa atraga atentia. Sau poate mediul nu permite asta.

Nici numarul masinilor premium nu este mare in traficul orasului. Multe dintre masinile mai scumpe vazute erau vechi. Parcul auto, chiar daca nu pare foarte vechi, este in mare parte format din masini ieftine.

In drumul spre castele, satele vazute aratau foarte bine, unele aveau multe case noi si aratau foarte bine. In drum spre Brest, trenul a trecut prin multe sate care pareau ca ale noastre din zonele sarace.

Se fumeaza foarte mult, tineti, adulti… fara numar. Nu imi amintesc sa mai fi vizitat vreo tara unde sa-mi atraga atentia acest aspect. Poate treceam cu vederea daca nu eram oprit de cateva ori pe zi sa-mi fie cerute tigari.  Tinerii am observat ca faceau asta constant.

Merita Minsk (si Belarus) o sansa?

Da, da! Chiar mai multe si daca ar fi mai simplu de ajuns aici as mai reveni sa vad cum evolueaza din punct de vedere turistic. E un oras curat, nu prea se vorbeste engleza, dar te descurci cu limbajul semnelor si Google Translate. In toate restaurantele unde am fost a fost ok cu comunicarea si aveau si meniu in engleza + multe poze. Orasul inca nu e turistic, dar o data cu relaxarea vizelor va fi cu siguranta o destinatie interesanta.