Plimbarile in Romania sunt foarte limitate de infrastructura si multe locuri, desi arata impresionant, sunt greu de vizitat. Una dintre zonele pe care doream sa o vizitez de multa vreme este cea a Maramuresului. Vizitasem Borsa acum multi ani, dar de acolo doar pana la Cascada Cailor am ajuns.

In august, mergand cu familia intr-o plimbare in Budapesta, am trecut si Maramuresul cu o zi. Plecand din Iasi, trecerea prin Maramures era cel mai scurt drum. Fara a sti starea drumului, mi-am dorit sa vad doar cateva lucruri. Primul era Cimitirul Vesel din Sapanta, iar al doilea Memorialul Durerii din Sighetul Marmatiei.

Cautand atractii prin zona am gasit interesanta si Manastirea Barsana. Frumos era sa ma plimb cu Mocanita, dar pentru asta e nevoie de timp si eventual o noapte de cazare prin zona. Daca ramai pe aici e bine sa o faci pe timp de vara sau toamna pentru a face si cateva drumetii prin munte sau pe Valea Izei. Cel putin din masina am vazut multe locuri care imi faceau cu ochiul.

Manastirea Barsana

Prima oprire avea sa fie la Manastirea Barsana. Dupa numarul de impresii din ghidurile online cred ca este cea mai populara din Maramures. Propabil si pe buna dreptate. Locul este unul primitor pentru turisti chiar de la intrare. Parcarea este mare si totul este bine intretinut.

Istoria manastirii incepe undeva prin secolul XIV, iar pe locul de acum a fost mutata in secoulul XVII. Intregul complex este construit din lemn, de catre localnici. In prezent, pe langa biserica din lemn, manastirea include un altar de vara, Casa Voievodala, Casa Maicilor si Muzeul de icoane. Toate sunt construite din lemn. Maicile care se ingrijesc de loc au umplut curtea de flori si spatiile verzi sunt simple si frumoase.

In afara de a ma plimba prin curte nu am facut altceva. Doar magazinul de suveniruri era deschis si in rest doar turisti peste tot prin curte. Am pus lipsa maicilor pe seama caldurii care nu mai avea mult si se apropia de 40 grade.

Memorialul Durerii, Sighetul Marmatiei

Memorialul il vedeam ca punctul culminant al zilei in Maramures. Mai ales ca mai vazusem in trecut memoriale in Vietnam si Japonia. Citisem ca se afla intr-o fosta inchisoare care a fost un loc de temut pentru oponentii regimului comunist. Aici si-a gasit sfarsitul Iuliu Maniu, Gheorghe I. Bratianu si multe alte personalitati culturale sau politice ale acelei perioade.

Intreaga inchisoare a fost renovata si toate spatiile si celulele ei au fost impartite pe teme cu evenimentele importante din perioada 1945 – 1989. Nu am prins perioada comunista cat sa mi-o amintesc, dar pot spune ca m-au marcat multe dintre expozitii. Eram convins ca in acele vremuri nu era nimic roz, dar cand ajungi in acele celule realizezi cu adevarat prin ce trecea in realitate Romania comunista.

Locul abunda in multa informatie, as zice eu prea multa cu relevanta pentru publicul normal. Erau multi turisti straini pe acolo si pentru ei materialul tradus era foarte sumar. Chiar si pentru romani ar fi fost necesare mici rezumate si idei cu care sa ramai dupa fiecare tema. Vazusem ceva pe acest subiect inceput si la Cetatea Fagarasului, dar alaturi de Memorialul Ramnicul Sarat, se tot amana deschiderea si circula doar ca mici expozitii.

Cimitirul vesel de la Sapanta

Cred ca eram in scoala generala cand am auzit de acest minunat loc. M-am uitat de multe ori cum s-ar putea ajunge la el, dar cu transportul public era aproape imposibil intr-un timp rezonabil. Nu mai stiu cum e acum, dar probabil e mai simplu cu vreun tur din unul dintre orasele mai mari din nordul tarii.

Ajuns acolo, am fost surprins ca locul pare uitat de lume. Nu s-a gandit nimeni la altceva in afara de amenajarea unor magazine de suveniruri pe drumul spre cimitir. Parchezi pe unde poti si nu blochezi vreo cale de acces. O dezordine similara mai vazusem in zona Cheile Bicazului si Lacul Rosu, alte locuri populare in care grija pentru turisti este doar la nivel de suveniruri si mici & bere. Se plateste accesul in cimitir si m-am bucurat sa vad asta, nu m-am bucurat ca am platit 8 bilete si am primit doar 2.

Cimitirul este un adevarat muzeu in aer liber si defineste cel mai bine expresia de a face haz de necaz, foarte draga poporului roman. Locul este creatia artisului popular Stan Ioan Patras care in 1935 realiza primele cruci. Traditia a fost continuata de ucenicii lui si pastrata si astazi, cele mai recente le-am vazut din 2015. Toate crucile sunt vopsite in asa numitul Albastru de Sapanta. Acestea au o parte cu cateva versuri cu momente importante din viata raposatului si o imagine din timpul vietii. Aceasta imagine nu e un simplu portret, ci un cadru cat mai apropiat de viata de zi cu zi pe care a avut-o.

Cimitirul mi-a lasat o impresie placuta, pacat ca este foarte greu de ajuns acolo pentru oricine nu locuieste in judetele din jur.