Dupa ce am vazut fabrici de bere prin mai multe tari si am facut un tur in cautarea distileriilor din Scotia, a venit randul cramelor. Prima dintre ele a fost in Australia, la Domaine Chandon, dar a fost mai mult o plimbare. Tururi in adevaratul sens al cuvantului am facut in regiunea Rioja din Spania, la cramele Ysios si Eguren Ugarte.

In Romania imi propusesem anul trecut sa ajung la unele, dar nu am reusit pana in urma cu o luna. Mergand pentru un weekend la Ferma Dacilor parea usor sa completez relaxarea cu cateva crame din regiunea viticola Dealu Mare. Pe aici au rasarit in ultimii ani mai multe crame. Unele existau si inainte de 90, dar majoritatea sunt tinerele. Imi propusesem doua tururi, unul sambata si unul duminica. Aparent duminica nu e zi de tur si degustare, cel putin nu atunci cand e fara un grup mare.

Lacerta a fost prima optiune deoarece este unul dintre vinurile mele preferate produse in Romania. L-am descoperit intamplator in urma cu vreo 2 ani si cand am ocazia il savurez cu placere. Sa le vizitez crama era un lucru firesc, mai ales ca eram prin zona. Fiind sofer nu am putut sa fac degustarea, dar deja eram obisnuit cu partea asta.

Nu exista tururi stabilite si trebuie sa-i contactezi sa-i intrebi cum au disponibilitate. Le-am propus un interval orar, iar ei au spus o ora. Turul a fost unul privat, iar asta aparent e indiferent de numarul de persoane. Ceea ce e un mare plus.

Prezentarea a inceput cu cateva detalii despre marimea podgoriilor, cand a inceput sa produca si in linii mari ce produce. Toate astea cu un pahar de vin alb in mana, in fata randurilor de vie din fata cramei. Producand un vin premium, calitatea o obtin prin reducerea cantitatii de struguri la hectar. Acest lucru se face taind 30-40% din struguri, inca de verzi.

Turul a inceput cu camera de preluare si zdrobire a strugurilor si la fel ca la Ysios, strugurii ajung prin cadere libera in buncarele de fermentare. Vizita a continuat cu aceste buncare metalice si cu diverse detalii despre ele si proces in sine. In continuare cu paharul de vin in mana. Trebuie sa recunosc ca am mai si gustat putin din el, ca altfel nu avea niciun farmec sa-l plimb dupa mine. Acesta este si motivul pentru care nu am poze. Discutia era prea interesanta sa o opresc sa fac poze.

Dupa procesul tehnic de vinificare am ajuns in camera secretelor… pardon, a butoaielor (baricuri) cu vin lasat la maturare. Aici am aflat despre producatorii de butoaie cu care lucreaza si de unde sunt, dar nu am aflat cat vin este in acea camera. Asta a fost singura intrebare la care ghidul nu a avut raspuns. Nu-mi ajuta la nimic, dar mi se parea interesant sa aflu.

Am mai trecut pe la camera cu sticle si linia de imbuteliere si etichetare. Cu aceasta ocazie mi s-a confirmat ce banuiam. Romanul nu prefera vinul cu dop prin infiletare deoarece-l asocieaza cu vinul ieftin si de proasta calitate. Asta spune cam multe despre cultura noastra. In Spania, cam tot ce este vin din anul anterior (adica tanar) este cu capac. Calitatea este aceeasi, nu o spun eu, ci specialistii. Pluta isi intra in drepturi in procesul de maturare, dar la cel tanar nu exista acest proces.

Fara partea de degustare turul a fost gratuit. Cum nu faci degustarea este clar ca vei pleca cu vin de acolo, deci tot vor avea si ei de castigat de pe urma vizitei. Recomand un tur al cramei, fie el si fara degustare. Interesant modul de prezentare si cum arata crama. Se apropie ca prezentare de Ysios, evident pastrand proportiile si contextul.