Pentru evadarea din vacanta de 1 mai imi doream o destinatie atractiva si pe cat posibil o tara sau regiune noua. Cum anul trecut alesesem doua destinatii neconventionale, Craiova si Varna, anul acesta am zis sa pastrez ideea si sa caut ceva la fel.

Kiev-ul o avea ceva de oferit? Parea suficient de neconventional si potrivit pentru un weekend. La prima vedere parea ca este putin si un alt oras din apropiere nu ma incanta. Pe langa asta, nu voiam sa merg cu masina incat sa extind plaja oraselor pe care le-as putea vizita. Asa a aparut ideea de Belarus, care de altfel a si devenit destinatia principala a calatoriei. Dar sa revin la Kiev.

Impresii din Kiev

Am aterizat in jurul pranzului pe aeroportul City, cum ar zice londonezii, dar fiind in Kiev se numeste Sikorsky. Uber-ul a venit foarte repede si in vreo 20 minute eram deja la hotel. Insa, intrarea prin aceasta parte de oras m-a speriat putin. Cum nici zona centrala nu arata prea mine, pentru cateva ore am avut impresia ca am ales sa stau prea mult in Kiev. Da, aproape 3 zile mi se parusera prea mult.

Am trecut prin Piata Independentei, am mancat o inghetata, ca alte cateva mii de localnici si am revenit la hotel pentru o odihna scurta. Fara a avea un plan, aproape de apus am iesit sa ma plimb. Am mers la Catedrala Sf. Sofia, dar era inchisa. In fata mea, o tipa negocia (in ucrainiana) cu paznicul urcarea in turnul bisericii, desi se inchisese de aproape o ora. Pretul “percept de paznic” era cel afisat pe panou, dar fara bilet… evident! Profit de ocazie si urc si eu.

Dupa admirarea orasului de sus am coborat prin parcul de pe dealul Volodymyrska, spre cartierul Podil. Bine, acolo am ajuns, ca eu in plan nu aveam asta dar am tot mers pana am ajuns in Piata Kontraktova. Aici se desfasura un festival Made in Ukraine. Fara chef de a cautat un restaurant, am ramas pentru un fel de cina la acest festival. Seara am incheiat-o la festival, cu un cidru de mere, ca bere nu aveau.

Turul bisericilor

Ziua doi am inceput-o cu un tur al bisericilor. Nu imi amintesc sa fi avut asta ca plan, dar la finalul zilei am realizat ca majoritatea atractiilor vizitate au fost biserici. Am inceput din nou cu Piata Independentei, dar profitand ca este mai putina lume am ramas sa citesc panourile memoriale care amintesc de Euromaidan.

De apreciat ca intreaga zona inca pastreaza vie memoria celor care au murit in acele luni sangeroase pentru Kiev. Si tot de apreciat si faptul ca o parte din aceasta zona va fi declarata muzeu al acestui moment. E ca si cum, in Bucuresti, de la Universitate la Romana s-ar fi inchis complet traficul pentru cei care au murit la Revolutia din ’89.

Dupa Euromaidan m-am oprit pentru pranz la Tres Francais, foarte bun restaurantul si-l recomand. Pe o caldura demna de o zi de vara am pornit spre Catedrala Sf. Vladimir si Parcul Taras Shevchenko. Ambele pareau interesante in poze, dar nu mi-au atras atentia cu nimic. Mult mai populara este Golden Gate (Zoloti vorota), principala poarta de acces in cetatea Kievului din secolul 11. Ceva mai mult zumzet pe aici, dar nici din aceasta atractie nu am inteles prea mult. Sincer, mi se pare prea modern restaurata si rupta de zona in care se afla.

Am zis sa salvez ziua si sa revin la principalele biserici ale Kievului. Prima pe lista, Catedrala Sofia. Nu am mai urcat in turn, in schimb am intrat in catedrala si m-am plimbat prin curte. Domeniul bisericii este placut si linistit, iar biserica e deosebita. A fost construita in sec XI si a fost un important centru religios al Rusiei sovietice. Mozaicurile bizantine si frescele sunt cele care mi-au atras atentia. Am citit ca acestea sunt in catedrala inca de la intemeierea sa. Lumina difuza o sa ingreuneze intelegerea unor elemente, dar cred ca acesta este singurul mod prin care se poate pastra intr-o stare optima.

Am continuat tot cu o biserica, peste drum de ea se afla Manastirea Sf. Mihail cu domuri aurii. In forma de acum, a fost deschisa in 1999. Manastirea si constructii de pe acest domeniu isi au originile in secoul XVII, dar in 1930 sovieticii au demolat tot ce se aflat in aceasta zona. Aici nu am mai intrat in interior si m-am multumit doar cu plimbarea prin curte.

Seara mi-am petrecut-o tot in Podil. Ma gandeam ca prin aceasta parte va fi mai usor sa gasesc ceva de mancare, ca altfel nu as fi venit. Dupa un pranz francez ma gandeam ca in Podil am mai multe sanse la ceva traditional. Nu a fost sa fie si am sfarsit prin a manca la un restaurant spaniol. Traiasca globalizarea… not!

Pe malul Niprului, spre Mama Patrie

Ultima zi avea sa fie una plina, zborul fiind la ora 21. Am inceput plimbarea cu o vizita la Muzeul Cernobal. Ma asteptam la un muzeu foarte trist, similar cu cel din Kobe sau Hiroshima. Din pacate, la peste 30 de ani de la cea mai mare catastrofa nucleara a omenirii, muzeul este modest si fara informatii in limba engleza. In afara de un ghid audio, nimic relevant nu este tradus.

Colectia de obiecte este consistenta, prezentarea este interesanta insa se simte nevoia materiale in engleza. De altfel, in cartea de oaspeti am vazut de multe ori mentionat acest aspect. Ca experienta recomand acest muzeu. Daca vrei sa afli mai multe despre aceasta catastrofa, care se estimeaza ca a provocat 1 milion de victime la nivel global, iti recomand acest articol.

Dupa un pranz gustos la Happy Grill Bar am continuat cu o plimbare pe una dintre insulele de pe Nipru. Ca reper am avut Parcul Mist, pana acolo ajungandu-se pe un pod pietonal. A durat ceva pana am atins nisipul, dar nu ma grabeam nicaieri. Daca nu vrei sa treci la pas podul, poti lua tiroliana peste Nipru.

Am lasat in urma plaja, nu, nu am stat la plaja ci in parc la umbra, si am pornit spre Palatul Mariyinsky, din parcul cu acelasi nume. Nu stiu de ce, dar ma asteptam sa pot intra pur si simplu si sa fac un tur de palat. Abia in fata lui am aflat ca e Palatul Prezidential si nu sunt tururi. Nu am reusit sa aflu, dar tind sa cred ca nu se poate vizita de loc.

Ultima destinatie a zilei avea sa fie Manastirea Lavra Pecerska si o continuare cu dealul unde se afla statuia Mama Patrie. Aveam aproape doua ore pentru a explora aceasta parte. De dimineata ma gandeam ca voi ajunge si la Gradina Botanica, aflata tot pe aici. Pentru acest ultim punct nu am mai avut timp. Era cat pe ce sa nu am timp sa ajung nici la Mama Patrie deoarece ramasesem blocat in curtea manastirii si tot speram sa am o iesire direct spre dealul din partea sudica.

Revenind… Lavra Pecerska (Lavra Pesterilor) este un complex de biserici si un important loc de pelerinaj. Unii considera ansamblul ca fiind printre cele mai importante ale ortodoxiei. Pe un domeniu care se intinde pe 2 coline se afla peste 100 de edificii. Pe langa biserici de suprafata sau subterane, aici se afla si doua pesteri cu moaste de sfinti. Acestea din urma sunt cele care atrag cei mai multi pelerini.

Din pacate nu am reusit decat o vizita a domeniului deoarece era o filmare si biserica si pesterile erau asediate de tiruri si actori. M-am multumit cu plimbari prin curtile imense cu miros de liliac si am intrat in doua dintre bisericile mai mari care erau deschise. Avem si in Romania complexe interesante la manastiri si biserici, dar acesta e deosebit prin simplitatea lui. Nu mi s-a parut sa atraga atentia cu ceva in mod special si asta mi se pare un lucru firesc pentru un lacas de cult.

Pe scurt despre costuri

Zboruri

In Kiev se poate ajunge cu zbor direct din Bucuresti. Acum Ukraine International Airlines are zboruri aproape zilnic intre Bucuresti si capitala Ucrainei. Pretul se invarte pe la 160 euro. Eu ajungand in Kiev intr-o calatorie cu Belarus, am venit din Minsk si am revenit in tara prin Istanbul.

Cazare

Cazarea mi s-a parut scumpa, un hotel 3-4* in zona centrala costa 70-100 euro/noapte. Eu am stat 2 nopti in Kiev la Live.Here.Hotel si a costat 70 euro/noapte (camera dubla). Hotelul a fost placut si aproape de principalele atractii ale orasului.

Mancare & Alte costuri

Mancarea a fost o dezamagire pentru mine deoarece nu am gasit ceva traditional. Restaurantele sunt foarte multe si ai de unde alege. Multe dintre ele au note mari in review-urile din Google Maps sau TripAdviser. O masa cu starter si fel principal va fi in medie in jur de 15 euro (persoana). Bine, o carne de vita la gratar va urca pretul total la 20 euro.

Apa, cafea si alte lucruri marunte de peste zi nu vor fi mai mult de cativa euro. Intrarile la muzee sau in biserici, ca la unele se platesc, sunt cam ca si la noi… cativa euro.

Transportul public nu l-am incercat, am mers cu Uber de cateva ori in oras si de la si catre aeroport. In total, vreo 25 euro. Transportul de la aeroportul Sikorsky, pana in centru a fost 3 euro, si 10 euro euro spre Aeroportul Boryspil. Acesta din urma este cel principal si pe acesta se zboara si din Bucuresti.

Un total orientativ

Un cost optim pentru un city break (3 zile, 2 nopti) in Kiev ar fi de 500 euro pentru o persoana si de 700 euro pentru un cuplu.

Bani si internet

Ca si in Minsk, cartela locala cu internet am cumparat-o din aeroport. Erau mai multi care vindeau. Am crezut ca va fi Vodafone, dar am primit un Lifecell. A costat 4 euro pentru 2 GB. Pentru cele aproape 3 zile au fost suficienti, nici nu cred ca i-am consumat complet.

In Belarus am facut greseala sa scot mai multi bani decat aveam nevoie si am sperat ca in Kiev sa fiu mai atent. Am scos initial 900 grivne (30 euro), dar ramasesem fara cash pe finalul calatoriei si am mai scos 200. Au fost prea multi si am ramas si de aici cu 100 grivne. Deci, vreo 1000 grivne e destul pentru un weekend, poate 1500 grivne pentru 2 persoane. Plata cu cardul este posibila in majoritatea locurilor, insa mare atentie la restaurante deoarece unele sunt doar cu plata cash.

De luat in calcul un city break in Kiev?

Daca te-ai plictisit de Europa si vrei ceva diferit, poti incerca Tarile Baltice. Daca si pe astea le-ai vizitat, poti incerca Minsk si Kiev. Ti-as recomanda sa le vizitezi impreuna pentru 5-7 zile deoarece vei avea parte de un contrast interesant.

Tragand linie, Kievul a fost o experienta interesanta, dar nu m-a impresionat cu nimic in mod special. Am fost mai surprins de Minsk si mi-ar placea sa-l revad peste cativa ani. Kiev tinde spre Europa, dar pare ca o face pe urmele Bucurestiului… si asta nu e un lucru bun. Sper sa ma insel!