Cand ma gandesc la Luxemburg, primul cuvant care-mi vine in minte este, eleganta. Un loc mai echilibrat si mai ordonat nu am vizitat pana acum. Mai vazusem Monaco cu ceva timp in urma, dar este o tara mult mai mica si foarte aglomerata. Luxemburg in schimb, pare in echilibru de la un capat la altul. Spun asta dupa ce am vizitat capitala, iar apoi am pornit spre nord trecand prin multe dintre cele 12 cantoane ale tarii.

Impresii din capitala

Luxemburg City e tipul de oras care a apreciat la maxim ce a adunat de-a lungul timpului. Oriunde m-am plimbat in zona istorica nu am gasit nicio cladire sau statuie care sa nu fie ingrijita. Toate par ca-s renovate recent (sau sunt in renovare) si iti lasa impresia de oras luxos.

Imi doream sa vad Adolphe Bridge, devenit un simbol al Luxemburgului. L-am prins in renovare la vizita mea din 2016 si o sa tot fie pana pe finalul lui 2017, cel putin asa se estima. M-am multumit insa cu privelistea de la Le Chemin de la Corniche. Acest loc, alintat de un scriitor local ca fiind cel mai frumos balcon al Europei, ofera o priveliste deosebita spre cartierul Grund. Privelistea cu el e frumoasa, insa mult mai placut este sa te plimbi pe stradutele din el, pe de o parte si de alta a raului ce-l strabate.

Dupa Grund am revenit in zona istorica si am vazut principalele atractii. Nu iti trebuie un plan pentru a face asta, doar te plimbi si le vei gasi usor pe toate. Zona e mica si o poti face lejer la pas in vreo doua ore. Mi-a placut Palatul Regal pentru arhitectura discreta. Cand am trecut seara pe langa el nu mi-a atras deloc atentia. Am fost surprins sa vad ulterior ca l-am prins si in cateva poze nocturne.

Nu am plecat din capitala fara a trece pe la o atractie mai neobisnuita, Cimitirul American. Cimitirul a fost construit, si acum este intretinut, de institutia americana care se ocupa de astfel de monumente. Aici se afla peste 5000 de mormite ale soldatilor americani care au murit in Al Doilea Razboi Mondial.

Nu am scris nimic de Bock Casemates, reteaua de pasaje si tunele, deoarece erau inchise in acea perioada. Nu ma gandisem sa verific daca au program de iarna/vara ca as fi putut sa mai aman putin calatoria. Acestea se pot vizita doar cu ghid in intervalul martie-octombrie, iar eu am fost pe final de februarie.

In cautarea castelelor

Citisem despre Luxemburgul ca ar avea peste 100 de castele si fortificatii. Multe dintre ele sunt doar ruine sau proprietati private fara acces public. In capitala se afla Grand Ducal Palace (Palatul Regal), dar cu program de vizitare doar in perioada verii. In afara capitalei mi-au atras atentia doua castele, Bourscheid si Vianden. Cum prima parte a zilei am petrecut-o prin oras, nu era timp suficient pentru ambele. Am ales Vianden deoarece parea mai impunator si citisem ca este complet restaurat.

Castelul a fost construit intre secolele 11 si 14 si este unul dintre cele mai mari construite in perioada romana si gotica din Europa. Desi am petrecut mai bine de 2 ore sa-l vizitez, nu as zice ca e chiar asa de mare fata de altele din Europa. Insa la frumusete sigur intrece multe dintre ele. Nu este un castel bogat in colectii sau obiecte de arta si multe dintre camere sunt goale.

Dupa Vianden am trecut pe la ruinele celui mai vechi dintre castelele din Luxemburg, Esch-sur-Sure. Nu am mai urcat la ele fiind dezamagit de ce se vedea de jos. Ma asteptam la ceva mai mult. Chiar si fara ruinele castelului, a meritat trecerea pe aici. Micutul orasel, traversat de raul Sure, arata foarte bine.

A mai incercat o “descoperire de castel” cu o vizita in Wiltz.¬†Castelul a fost constuit in secolul 13, dar a fost distrus de mai multe ori in urma atacurilor franceze. A fost reconstruit in stil renascentist in secolul 16, aceasta fiind si forma in care se afla astazi. Complexul este gazda Muzeului National al Bauturilor, dar era inchis ca mi-ar fi placut sa-l vizitez. Locul este popular si pentru festivalul anual de muzica.

Vianden-ul merita din plin vizitat, celelalte vazute, nu prea. Marele plus al cautarii castelelor a fost vizitarea oraselelor. Chiar daca doar in cateva m-am oprit, eleganta locului se vede si din masina. Oficial sunt doar cateva orase, restul fiind comune. Arata toate atat de unitar incat nu vei face diferenta. Dupa cateva zeci de km te vei obisnui, insa adevaratul soc va veni cand vei trece in Belgia. Nu observasem indicatorul de Belgia, dar nu a durat mult si drum denivelat a anuntat parasirea Luxemburgului.

Luxemburg City

Palatul Regal.

Pe “balconul” Le Chemin de la Corniche.

Cartierul Grund vazut de sus.

Coborarea spre cartier. Balconul e cel din dreapta sus.

Primaria Luxemburg City.

Cimitirul American

Esch-sur-Sure

Castelul e cel care se zareste pe varful dealului.

Wiltz

Vianden

Bogdan

In copilarie ma plimbam printr-un atlas rutier in poloneza, iar din 2012 sunt calator cu jumatate de norma. Pana acum am vizitat peste 170 de orase din 50 de tari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *