Dupa vizita cramelor din Spania am cautat un top al tarilor producatoare de vin. Cam orice top am gasit, mai nou sau mai vechi, in top 3 erau aceleasi tari: Italia, Spania si Franta. Cantitatea de vin produs era diferita intre topuri, dar la toate diferenta dintre cele trei nu era foarte mare. Romania este in top 20, dar cu vreo 10% din cat are prima.
Cateva locuri mai jos am fost surprins sa gasesc Moldova, cu ceva mai putin de jumatate din producatia Romaniei. Cu o suprafata de mai putin de 14% din suprafata Romaniei, produce o cantitate de vin impresionanta. Chiar daca gustasem diverse vinuri din Moldova, nu am avut curiozitatea sa aflu mai multe despre cramele lor. Purcari este favoritul meu din Moldova, dar este departe crama pentru o vizita din Chisinau.
In jurul capitalei se gasesc mai multe crame care au tururi atractive. Pentru un weekend mai mult de 2-3 nu ai cum vizita. Doar cu un tur de crame organizat de o agentie sa vezi mai multe, individual va fi greu sa vezi doua intr-o zi. Eu nu am reusit decat unul sambata si unul duminica. Pe langa asta, sa faci o degustare de vinuri la micul dejun nu e chiar indicat. Cele mai importante din jurul Chisinaului sunt Milestii Mici si Cricova, pe acestea am reusit si eu sa le vizitez.
Turul cramei Milestii Mici
Milestii Mici a primit de la Cartea Recordurilor titlul de crama cu cea mai mare colectie de vinuri din lume. In Colectia de Aur a cramei sunt pastrate peste 1.5 milioane de sticle de vin. Cel mai vechi din aceasta colectie este din 1969. Afland astea am ramas surprins ca nu am vazut niciodata vinurile lor in magazinele din Romania, desi se lauda cu vinuri de inalta calitate.
De pe siteul lor am aflat ce tururi si pachete ofera, dar rezervarea am facut-o prin email. Aflu cu surprindere ca duminica nu au tururi si se poate doar sambata in anumite ore (luni-sambata fiind programul normal). Aleg o ora de pranz si un pachet care sa includa si masa. Mai exact, pachetul Moldova la pretul de 30 euro/pers. Pretul a inclus turul, degustarea a 5 vinuri si mancarea (supa, aperitiv, fel principal si desert).
Fata de cramele pe care le mai vizitasem, aici turul se face in beciurile de maturare. Pentru linia de productie nu exista tururi, iar aceata se afla in alt loc fata de beciuri. Aceste beciuri au fost candva cariere de piatra iar lungimea tunelurile a ajuns la 200 km, iar dintre ei mai putin de 60 km sunt folositi pentru vinificare.
Am fost atentionat sa ajung la timp ca altfel rezervarea se anuleaza. Se intampla asta deoarece accesul in tuneluri se face cu masina personala. Nu exista tururi individuale cu un transport al lor. Este chiar putin ciudat, ghidul merge in una dintre masinile celor din grup. Se formeaza grupe de cateva masini si se intra in tuneluri la intervale de cateva minute. Eu am intrat la vreo 15 minute dupa ora stabilita si inainte mai intrasera cateva grupe de engleza si probabil vreo agentie sau ceva ca erau mai multi.
Chiar iti recomand sa ajungi cu vreo 30 de minute inainte. Asa vei avea timp sa mergi sa faci plata si sa te mai plimbi prin curte. Cele doua fantani arteziene cu pahare imense de vin iti vor face cu ochiul, iar daca vii devreme o sa ai timp sa le admiri si sa le pozezi mai bine.
Plimbarea in sine prin tuneluri este interesanta, dar cam banala. Se merge foarte repede si nu prea ai timp sa vezi. Abia reusesti sa sesizezi pe ce stradute ai intrat. Acestea au nume de soiuri de struguri dar o sa vezi mai bine asta in cele cateva statii pe care le vei avea. Prima a fost la o cascada subterana si tot de aici se puteau vedea mai bine butoaiele imense. Nu prea am simtit miros de vin pe acolo, pe semne ca butoaiele erau goale si lasate acolo doar de decor. Dar posibil sa ma insel.
Urmatoarea statie a fost cea a Colectiei de Aur. Aici fiind tinute cele 1.5 milioane de sticle. Multe dintre caze sunt private si oricine poate inchiria un astfel de box unde sa-si tina vinul la maturare. Locul e cu adevarat impresionant. Daca la cramele din Spania era impresionanta partea de butoaie, aici cazele ies in evidenta. Si la Eguren erau beciuri cu caze, dar foarte mici fata de ce e la Milestii Mici.
Urmatoarea statie a fost cea a salilor de degustare. Aici s-a facut o prezentare foarte pe scurt si doar cine avea si masa in pachet a intrat in sala de degustare. Aceasta a fost si ultima statie, ocazie cu care ni se spune ca turul se incheie aici si doar vreo 5 km din cei aproape 60 sunt inclusi in tur. Poate cand mergi cu masina nu realizezi, dar mie mi s-au parut mai putin de 5 km.
La masa a venit aperitivul si ghidul a ramas si a vorbit foarte pe scurt despre vinurile pe care le voi avea la degustare. Apoi a plecat si l-a lasat pe chelner sa puna urmatoarele vinuri in pahar si sa aduca mancarea. Vinurile au fost decente, dar nimic impresionant. Mancarea in schimb a fost foarte gustoasa. Pe toata perioada un domn cu vioara si unul cu acordeon faceau admosfera mai placuta.
Per total o experienta buna la un pret potrivit. Multe s-ar putea face mai bine, dar pentru ceva mai mult spectacol exista Cricova.
Turul cramei Cricova
Nici nu ajusesem la ei si simteam ca va fi o experienta wow. Raspunsurile la emailuri au fost aproape instant si foarte atenti la detalii. De la ei aflasem ca am nevoie de haine mai de toamna ca e frig in beciuri. Daca la Milestii Mici se putea sta in tricou, la Cricova nu ai cum face asta.
La Cricova se poate tur si duminica. Beciurile sunt inchise doar doua duminici pe luna, pentru activitati de intretinere. Turul individual in acea duminica a fost la ora 10. Putin cam devreme pentru o degustare, dar am ales un pachet care a inclus doar 4 tipuri de vin si placinte. Costul a fost de 28 euro/pers, iar pachetul a fost cel National.
Accesul in beciuri se face cu un trenulet si se aduna un anumit numar de persoane si cu acestea se porneste. In acea duminica erau cele doua vagoane pline. Fusese si Ziua Independentei si unii au ales sa o inceapa cu un tur la crama. Doar cu tur, ca la degustare nu a mai ramas nimeni.
Dar sa revin la tur. Nici nu am intrat bine si am simtit frigul din aceste beciuri. Pe langa frig, un miros puternic de vin. Pe semne ca butoaiele erau pline. Strazile la Cricova nu au doar nume de soiuri, acelea parca sunt pe bulevarde, iar stradutele aveau si nume de zei. Sau o fi fost invers… dupa ceva vin oricum nu mai conteaza.
Primul popas a fost chiar la un loc in care erau depozitate mai multe butoaie. Pe traseu, nu erau atat de multe depozitate, ci erau in locuri clar delimitate. In acest prim popas ni s-a vorbit de crama si inceputurile ei. Ca si la Milestii Mici, a fost o cariera. Aici chiar inca mai e activa si pe o parte activitatea miniera e normala. Lungimea beciurilor este estimata pe la 70 km, iar punctul maxim e la sectia de productie a spumantului, 82 m. Per total sunt vreo 180 km de drumuri subterane.
Urmatoarea oprire… o sala de cinema! Da, inca eram in subteran. Aici am fost primiti cu un pahar de spumant si am fost invitati sa aflam povestea Cricova. Ghidul a fost unul foate bun, dar erau foarte multe detalii pe care nu avea cum sa le exemplifice doar prin cuvinte. Din filmuletul de vreo 10 minute am aflat mai multe despre istoria Cricova, dar si despre linia de productie.
Nici nu a apucat bine sa dispara gustul de spumant, ca am si ajuns la sectia de producere a lui. Aici am aflat ca ceea ce produce Cricova in acel loc e dupa metoda traditionala franceza. Se numeste spumant, si nu sampanie, deoarece e un termen rezervat celor care produc in Franta. Nu e de mirare ca multi vorbesc de bine spumantul de la Cricova… are multe in comun cu sampania franceza. Probabil e asa special si datorita atentiei acordate. Aici sticlele sunt rotite manual, nu automat. La Cricova se mai produce si spumant prin metoda clasica, dar nu a facut parte din tur aceasta sectie.
Inapoi in trenulet si fuguta spre urmatoarea statie, Colectia Nationala. Aceasta adaposteste peste 1 milion de sticle de vin. Printre cei care au o caza a lor se numara numerosi sefi de stat sau personalitati. Vei gasi aici nume ca Angela Merkel, Vladimir Putin, Traian Basescu, Victor Ponta, dar si Klaus Iohannis. Colectia gazduieste si ultima sticla de vin din “Ierusalim de Pasti”, imbuteliata in 1902.
Ultima parte din tur a fost vizita salilor de degustare. Aceastea sunt adevarate opere de arta. Sunt 5 sali de degustare, una mai frumoasa ca alta. Degustarea la care am luat parte a fost in Sala ”Fundul Marii”. Aici ghidul a ramas pe toata perioada degustarii pentru a vorbi despre vinurile din degustare si modul in care se face aceasta.
Cricova e o crama moderna si foarte atenta la detalii. E normal sa-mi fi placa mai mult aici. Insa ambele crame au ceva special care le diferentiaza. Daca iti doresti o experienta completa iti recomand sa mergi la ambele.
Don’t drink and drive! Nici macat in Moldova, a doua tara din lume dupa cantitatea de alcool consumat per locuitor.
Milestii Mici
Fantana cu vin alb din curtea complexului.
Cateva dintre caze si in centru sampanie la maturare.
Salile de degustare
Sala de degustare Fundul Marii.
Comentarii
1 comentariuAna
Apr 23, 2018Multumim Bogdan pentru informatii. Pentru noi sunt foarte utile, plecam de 1 iunie ne intoarcem pe 3 iunie.
Aveam ceva dubii in a vizita Milestii Mici, super multumesc pentru info, inca o data!