Desi am locuit multi ani la doi pasi de Republica Moldova, nu reusisem sa-i vizitez niciun oras. A trebuit sa deschid seria de vizitare a cramelor pentru a ajunge in Moldova. De fapt, am facut bine ca am amanat aceasta calatorie deoarece acum am putut aprecia mai bine ce poate oferi Republica… mai ales pe partea de crame. Am petrecut un weekend in Chisinau si am vizitat doua dintre cele mai importante crame ale tarii. Despre crame am sa revin separat, acum ma opresc asupra capitalei.

Chisinau, un oras al contrastelor

Intrand in oras de prin partea de nord-vest am vazut cateva bucati din el de pe dealurile din jur. Nu am putut sa nu observ cat de bogat in parcuri (sau paduri?) poate fi. Doar Vilnius ce mai iesise in evidenta in Europa cu un astfel de peisaj. Al doilea lucru care m-a impresionat a fost marimea strazilor. E greu de spus cate benzi erau ca nu existau marcaje. Dar fara ele, pe alocuri, se formau si 4 randuri de masini.

Starea drumurilor e in mare parte proasta peste tot in oras si imprejurimile spre crame. Exista cateva artere ok prin zona de centru, dar majoritatea celor pe care le-am vazut erau sub orice critica. Asa se poate explica de ce majoritatea masinilor sunt de teren sau mini-SUV-uri. Mergand mai departe cu acesta logica, fiind masini mari, acestea consuma mult si numarul benzinariilor sunt pe masura. Apropo de masini, parcul auto cred ca-l intrece pe cel din Romania ca valoare medie per masina.

Dar sa revin la oras ca am deviat suficient. Mergand cu masina pana aici nu am observat diferentele de la o cladirea la alta. Ajuns la hotel nu-mi venea a crede cat de bine arata cladirea ce-l gazduieste, dar si cea de vis a vis ce era un complex rezidential. La cum aratau fatadele puteam spune ca sunt undeva prin vestul Europei. Abia in camera am observat ce haos era langa. Am fost cazat la Familion, la vreo 15 minute de mers de ceea ce eu am presupus a fi km 0, Parcul Catedralei.

Nu m-am uitat de acasa cam pe unde as putea sa mananc. Ma asteptam sa gasesc vreo forma de centru istoric sau ceva similar si sa pot alege de acolo vreo terasa. Fiind prima seara, chiar nu aveam pretentii. Am rezolvat cautarea rapid cu ajutorul TripAdvisor. Din cele apropiate am ales sa merg pe strada Eugen Doga. Fiind o strada pietonala ma gandeam ca aici e centrul istoric. Pana acolo am mers pe cateva stradute si mi se parea ciudat ca desi era aproape intuneric, nu erau aprinse luminile. Aparent ele nici nu erau pe toate strazile, dar asta aveam sa observ mai tarziu si tot mai tarziu m-am convins ca iluminatul public in Chisinau nu prea exista.

Pentru cina am ales Beraria Chisinau, cel mai bine cotat loc de pe acea straduta. Am facut o alegere buna si mancarea a fost cum ma asteptam. Aici aveam sa constat ospitalitatea si politetea moldoveneasca. Mai au de lucrat la multe, insa la politete ar trebui sa ne inspiram noi de la ei.

Zilele urmatoare le-am inceput cu un tur de crama. Am fost la Milestii Mici si la Cricova. La intoarcerea de la ele am vizitat orasul. Eu am ales weekendul in functie de timpul meu, dar intamplator am ajuns de Ziua Independentei. De asta aveam sa aflu cand am ajuns in Piata Marii Adunari Nationale. Aici se lucra la montajul unei scene si se inchisese traversarea cu masina a acestei zone. Altceva prin oras nu anunta aceasta zi si ma gandeam ca muzeele vor fi inchise.

Orasul nu are multe atractii de oferit. Si fara sa te grabesti, le faci pe toate intr-o zi. Eu mi-am propus sa incep cu muzeele deoarece aveau un program scurt si mai mult de doua nu aveam cum vedea. Am pornit spre Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala. Ajuns in fata lui aflu ca isi schimbase in acea zi programul si se inchisese mai devreme. Urmatoarea incercare, Muzeul National de Istorie a Moldovei. Dar si acesta se inchisese mai devreme. Motivul la ambele era ziua nationala ce era in urmatoarea zi. La acesta din urma am fost indrumat putin mai departe la Muzeul National de Arta al Moldovei, ca poate ei inca nu s-au inchis.

Fara prea mari astepari, am mers la acesta ca oricum nu era departe. Cu bucurie aflu ca este deschis si dupa ce cumpar bilet mi se descrie modul de vizitare. Am inceput vizita cu o colectie temporara de lucrari de la Competitia Internationala de Caricatura din Berlin, 2016. Apoi am continuat cu lucrarile din colectia muzeului. Acesta a fost redeschis in noiembrie 2016 si pentru restaurarea lui a contribuit si statul roman. Ce a iesit este fenomenal. Muzeul nu abunda in opere sau colectii, iar asta il face usor de parcurs si admirat.

De aici am continuat plimbarea spre Scara Cascadelor din Parcul Valea Morilor. Cam multe betoane, dar acesta e probabil modul normal de renovare din estul Europei. De aici am revenit spre centru pentru ceea ce vazusem in treacat. Nu m-am bucurat de Arcul de Triumf fiind opturat de pregatirile pentru Ziua Independentei. Am admirat in schimb Catedrala in culorile apusului. Parcul din jurul ei si continuarea pe strada Eugen Doga apropie Chisinaul de o capitala moderna, dar in rest mai este mult de lucru.

Nu am parasit orasul pana nu am vazut si Muzeul de Etnografie. Nu stiu de ce, dar aveam asteptari de la el si cred ca asta a fost mai mult de la cladirea exterioara care are o fatada foarte colorata. Fiind zi nationala, nu s-a platit intrarea, dar am platit taxa foto de 15 MDL, mai scump decat e biletul (10 MDL). Despre muzeu nu prea am multe de spus. E in contrast cu cel de Arta. Prea multe obiecte, slab organizate. Ca sa nu mai zic ca nu prea isi au sensul in acelasi loc Istorie Naturala si Etnografia. Sunt cat de cat separate, dar per total nu mi-a atras nimic atentia. Daca ai timp doar de unul, viziteaza Muzeul de Arta.

Pe partea culinara recomand, pe langa Beraria Chisinau, si Pegas. Locul e inchis doar o ora dimineata, in rest poti merge oricand. Aici am savurat Soleanca, o supa ruseasca dar care are un mod local de preparare. Am completat cu un steak de vita care s-a dovedit o alegere foarte buna. La recomandarea Anei am fost la KIKU Steaks & Wine. Probabil nu am prins o zi buna, insa am fost foarte dezamagit de steak-ul Kiku. Locul este unul dintre cele recomandate in Europa de publicatia online BuzzFeed.

Nu am testat dulciurile Bucuria la ele acasa, in schimb am fost la un loc apreciat pe plan local pentru produse de patiserie. Creme de la Creme este numele lui si se afla tot pe strada Eugen Doga. Locul a fost… dulce… mai vreau!

In loc de incheiere

Chisinaul este promitator si aparent si-a propus sa se reconstruiasca. Ce iese in urma arata bine. Cu siguranta vor trece multi ani pana cand va avea o forma unitara, dar e de admirat rezultatul… cel putin pentru mine, un turist. Sper sa nu dispara ospitalitatea locala si nici calitatea mancarii. De mers cu siguranta voi mai merge in viitorul apropiat. Mai am cateva crame pe care am pus ochii aproape de Chisinau, dar si Purcari, cel mai mare producator de vinuri premium din Moldova.

Catedrala.

Arcul de Triumf.

Stefan cel Mare si parcul lui

Parcul Valea Morilor

Muzeul National de Etnografie si Istorie Naturala.

Sediul Misiunii OSCE.

Muzeul de Arta  

Ce am mancat in Chisinau

Soleanca, la Kiku.

Steak la Kiku.

T-bone, la Pegas.

Dulciuri la Creme de la Creme.

Prin oras

Curtea Muzeului de Istorie.

Strada Eugen Doga.