Imi propusesem de ceva vreme sa trec prin toate “tarile pitice” ale Europei si tot aparea altceva si le amanam. La ultimul trip in Barcelona ma gandeam ca o sa am timp de Andorra, dar nu a fost sa fie. Pe langa ea, imi mai ramasese San Marino. Sa le leg de doua tripuri diferite nu prea se potrivea, asa a aparut ideea de a le vedea impreuna cu ce mai au in jur.

Pentru San Marino nu ma asteptam la mai mult de o zi de activitati si am adaugat regiunea Emilia-Romagna. Prea multe optiuni nu aveam, mai ales ca Bologna o vizitasem, la fel si altele importante din jur.

Pentru a avea timp sa explorez San Marino (City) in liniste am ajuns de seara in oras, urmand sa am a doua zi completa pentru vizitare. Drumul din Parma a fost in mare parte pe A1. O autostrada care aparent e sortita sa fie in toate tarile aglomerata si cu trafic obositor, in coloana sau pur si simplu stat pe loc. Diferenta intre A1 din Italia si cel din Romania era doar la numarul de benzi si lungime. Poate am avut eu ghinion, dar atat la dus cat si la intors a fost la fel de enervant.

Intrarea in San Marino am facut-o prin dreptul satului Torraccia. Evitand astfel o bucata de autostrada care e un drum banal. Eu am reusit sa fac asta dintr-o neatentie, dar ca idee drumul meu a trecut prin Gaiofana si apoi Torraccia. E cu vreo 10 minute mai lung, dar iti va oferi peisaje mai interesante. Asa vei avea si ocazia sa iti faci o poza cu semnul de intrare in San Marino 😀

Cazarea am avut-o la Hotel Joli, 3* si l-am ales in principal pentru faptul ca se lauda cu parcare. Am ajuns in parcarea lor fara sa o caut, aceasta fiind formata din cateva locuri in una dintre parcarile publice ale orasului. Probabil in varf de sezon e mai greu sa parchezi in cursul zilei chiar unde vrei, dar ca numar de parcari stau bine. Nu stiu care e costul in mod normal, eu platind direct la hotel.

Ce am vizitat in San Marino

Capitala e un mic orasel cu 4000 de locuitori aflat in mare parte pe un varf de munte. Principala atractie este vechea cetate care isi are originile in secolul XI.

In cele cateva ore pana sa se intunece am reusit sa fac un tur aproape complet al cetatii si am vazut tot ce era interesant de vizitat. Nu mai erau deschise muzeele sau Turnul Guaita, iar stradutele deveneau din ce in ce mai pustii o data cu lasarea serii. Desi era iunie, mi s-au parut foarte putini turisti.

In a doua zi am inceput plimbarea cu vizitarea Guaita sau The Rocca. Acesta este unul dintre cele trei turnuri ale fostei cetati si cel mai vechi dintre ele. Scopul lui initial a fost de a fi inchisoare.

Al doilea turn isi are originile in secolul XII si se afla in cel mai inalt punct al muntelui. In prezent aici se afla un Muzeul al Armelor. Nu ma atrag astfel de lucruri si nu l-am vizitat, doar l-am pozat. Al treilea turn nu este deschis si din ce-mi amintesc era partial in renovare. Numele lui e Montale si a fost construit in sec. XIV.

Din cele cateva muzee am ales sa-l vizitez pe cel al curiozitatilor pentru colectiile lui neobisnuite. De aici am aflat care a fost cel mai inalt om din lume, dar si cel mai mic. Cine a avut cel mai lung par sau cea msi lunga barba. Chiar si cel mai tatuat om din lume si-a gasit locul in Muzeul Curiozitatilor, alaturi de cel mai gras. Nu sunt simple informatii, ci unele sunt reprezentate de figuri de ceara (cred) in marime naturala.

Pe langa “cele mai” care au legatura cu oamenii, muzeul mai contine si diverse obiecte neobisnuite. Spre exemplu aici poti vedea primul uscator de par, sau primul ondulator. Ce mi-a atras atentia prin ciudatenia lui a fost un sistem de rotisor actionat de un catel care alerga pe o roata.

Muzeul nu e mare si a fost o oprire perfecta mai bine de 45 de minute inainte a lua masa. Pentru aceasta a fost la Restaurantul La Terrazza. Atras de panorama pe care o poti avea de aici, dar si de faptul ca era unul din top 3 in TripAdvisor. Meniul a fost unul foarte restrans, cu greu am gasit ceva care sa imi atraga atentia.

Dupa pranz am mai dat o tura a stradutele din cetate si am admirat panorama de pe platoul din apropierea Turnului Guaita. De aici vei vedea yxt. Si cu asta am incheiat plimbarea in San Marino. O tarisoara mai mica decat ma asteptam, dar cu un vibe interesant si mai placut decat cel din regiunea Emilia-Romagna.