Am lasat in urma linistea Wellingtonului si am pornit la drum spre regiunea Taranaki, pe coasta de vest a Insulei Nordice. Destinatia finala a zilei avea sa fie New Plymouth, cel mai mare oras al regiunii. Aceasta era ziua cu cea mai lunga distanta de parcurs din toata calatoria in Noua Zeelanda. Planificarea de acasa permitea loc de mai multe opriri, chiar si o plimbare aproape de baza Muntelui Taranaki.

Acomodarea cu masina, soselele si peisajele au facut ca estimarea de 6 ore sa fie de vreo 9. Pauza de pranz o stabilisem in Whanganui. Am oprit ce-i drept acolo, dar numai ora de pranz nu era si nici restaurantele pe care credeam ca le vom gasi, nu le-am gasit. Ne-am ales cu peste la grill si ceva ce se dorea a fi salata si cartofi prajiti. Acesta a fost primul semn ca departarea de orasele mari o sa complice situatia mancarii.

Cum timpul nu era in favoarea noastra, am renuntat la apropierea de baza muntelui si am mers direct la Lacul Mangamahoe. Pe acesta nu-l luasem in calcul ca drumul pana la munte avea sa ne ofere cea mai buna priveliste cu Taranaki. Muntele a fost putin cam timid in acea dupa amiaza si a stat dupa nori. Ne-am bucurat totusi de o plimbare prin parcul din jurul lacului. Tarziu am realizat ca e unul cu program scurt si tot cu program scurt pentru check-in era si hotelul din New Plymouth. Cu hotelul am rezolvat printr-un telefon si un schimb de SMS-uri cu indicatiile de acces. Programul lacului l-am dedus mai mult dupa faptul ca nu sunt singurul cu masina si altii abia soseau.

O data cu apusul am ajuns in New Plymouth. Dupa o debarcare rapida la hotel am pornit spre centrul orasului si faleza pentru a mai prinde putin din apus. Orasul are cateva atractii, dar la ora aia nimic deschis. Una dintre cele importante este Len Lye Centre, o galerie de arta cu o arhitectura aparte. Chiar daca era si aceasta inchisa, exteriorul futurist era cel pe care doream sa-l vedem.

Incercarea de a gasi un loc decent pentru a manca s-a terminat repede. Dupa o luna in Thailanda & Vietnam, tot ce nu ne doream era un restaurnat cu specific asiatic… cam singurele optiuni gasite. Am ales varianta sigura, New World. Reteaua de hipermarketuri cu cea mai buna acoperire si, zic eu, gama din Noua Zeelanda.

In jurul Muntelui Taranaki

Ziua urmatoare avea ca destinatie finala National Park, la poalele celuilalt munte al zonei, Ruapehu. Profitand de distanta mai scurta pe care o aveam de parcurs, am ales sa facem un ocol al Muntelui Taranaki pana la Cape Egmont Lighthouse. In poza parea o frumusete de zona cu o priveliste perfecta spre varful muntelui. Nu, inca nu-mi trecuse dorinta de a vedea varful fara nori.

Ajungi la far constatam ca privelistea era ocupata de o turma de vaci aflate la ora mesei. Muntele in continuare timid si ascuns dupa nori… mai multi ca in ziua anterioara. Am tras cateva cadre cu farul, vacile, vacile si farul si un pic de mare si am pornit din nou la drum.

Muntele nu dadea semne ca ar vrea sa se arata, asa ca tot drumul l-am facut pe Surf Highway 45. Cu un cer mai senin as fi ales varianta mai aproape de baza muntelui, chiar daca drumurile erau mai inguste si posibil mai lente.

Forgotten World Highway

Despre Taranaki sau Ruapehu se scrie peste tot cand vine vorba de Noua Zeelanda si ce poti face in Insula Nordica. Despre Forgotten World am aflat intamplator din newzealand.com. Ideea de plimbare printre dealuri, pe un drum “uitat de lume”, parea foarte interesanta. Mai interesanta decat plimbarea cu masina am gasit BikeRail-ul oferit de Forgotten World Adventures. Dar despre asta intr-un articol separat.

Forgotten World Highway isi merita pe deplin numele. Pe parcusul celor 150 de km, de la Stratford la Taumarunui, singura zona ceva mai animata a fost cea de la Whangamomona. In rest, ferme de animale si dealuri verzi cat vezi cu ochii. Drumul este unul foarte ingus, prin multe locuri nici o sansa de doua masini una langa alta. La unele curbe au trasat ca e sens unic sa nu “existe discutii”, din fericire e un drum secundar si nu e foarte aglomerat. Dar asa liber cum e, din cand in cand apare cate un tir care iti da emotii.

Primii 110km ai drumului sunt asfaltati si bine intretinuti. Ultimii 40 insa au fost pe un drum de pietris. Nu am avut nici o harta salvata in telefon si semnal nu mai aveam demult. Totusi, eram in Forgotten World, lipsa semnalului era ceva firesc. Luandu-ma dupa indicatoare, nu de putine ori m-am intrebam daca sunt pe drumul care trebuie. Dupa un timp aparusera si cativa stalpisori pe care scria numarul drumului, 43. Deci inca nu ne ratacisem.

La hotel am vazut ca alternativa la bucata aceasta de drum era un ocol prin Ohura. Se mai adaugau vreo 20 km, dar as fi preferat un drum mai lung decat unul de piatra si o zona cu adevarat pierduta. Pe toata bucata aceasta de drum cred ca am intalnit 2 masini, din sens opus.

Republica Whangamomona

Spuneam ca cea mai animata zona a fost cea de la Whangamomona. E mult spus zona deoarece activitatea acestui mic orasel se invarte doar in jurul hotelului cu acelasi nume.

De ce republica? Pai… prin 1989, guvernul a decis sa retraseze granitele regiunilor. In acel moment Whangamomona facea parte din Taranaki, dar dupa noua organizare avea sa treaca la Manawatu-Wanganui. Nu le-au convenit si in semn de protest s-au proclamat republica. Ziua Republicii a fost stabilita la 1 noiembrie. Pentru o perioada au fost la conducerea republicii si animale. Billy Gumboot, o capra, a fost aleasa presedinte in 1999.

In prezent ziua republicii se tine o data la 2 ani, in luna ianuarie. Din pacate a fost la o saptamana dupa ce am plecat din Noua Zeelanda. In timp a devenit un eveniment al Insulei Nordice atragand multi vizitatori.

Chiar si fara Ziua Republicii, se poate trece pe la resedinta prezidentiala pentru viza. Aceasta este la barul din Hotel Whangamomona. Nu e gratis, ci se obtine in schimbul unei donatii de 2NZD. Se poate primi si pasaport, la pachet cu o bere, insa e o informatie pe care am gasit-o mai tarziu pe internet si nu e confirmata.

Forgotten World

The Hobbit’s Hole

Calea ferata de la Forgotten World Adventures

New Plymouth

Faleza din New Plymouth

Len Lye Centre

Muntele Taranaki

Lacul Mangamahoe si Muntele Taranaki in departare

Farul si Vacile

“Plaja” de la far

Departe, departe, dupa nori, e Muntele Taranaki.

Republica Whangamomona

Presidentia din Whangamomona

Pasaportul republicii

Receptia de la presidentie

Si dovada din pasaportul meu ca am trecut pe acolo.

Whanganui