Cand ma gandeam la Wellington imi venea in minte imaginea cu Cable Car-ul rosu care urca pe deal. In afara de asta nu stiam mai nimic despre capitala Noii Zeelande. Insa, cum mi s-a intamplat in majoritatea oraselor mari pe care le-am vizitat, am lasat sa vad la fata locului ce pot face. Cazarea am ales-o mai mult orientativ sa fie prin centru. Fiind un oras mic ma gandeam ca o sa-l facem usor la pas.

Si chiar asa a fost, incepand cu momentul in care am coborat din bus-ul de la aeroport in Courtenay Place. Drumul de vreo 15 minute pana pe Cuba Street, la hotel, mi-a amintit de Dublin. Influenta britanica se simte foarte mult in tot Wellingtonul. Majoritatea cladirilor sunt cu un etaj sau doua. Iar prin oras domneste o liniste specifica unui oras mic de provincie. Ciudat, luand in considerare faptul ca Wellington e capitala. Orasul parea mai mare de acasa.

De la Muntele Victoria (Sud) si pana la cladirea Parlamentului (Nord), cu pas lenes, faci putin peste o ora. Cateva devieri de la strazile principale si ai vazut aproape tot Wellingtonul. Din descrierea asta, ai avea senzatia ca orasul e un sat putin mai mare, insa nu e chiar asa. O fi el micut si-l poti face la pas in 2-3 ore, insa nu doar la plimbat se rezuma frumusetea lui.

Ce poti face intr-o zi cu 3 anotimpuri

In calendar era 5 ianuarie, teoretic o zi de vara pentru Noua Zeelanda. Siteurile de vreme nu se pusesera de acord cum va fi in acea zi. Fiecare avea propria versiune, cam diferita de vremea de afara. Ziua a inceput cu o cafea pe strada Cuba si deja traditionalul research de “ce facem azi”. Strada Cuba este si una dintre atractiile orasului. Aici vei gasi magazine de tot felul, baruri si cafenele. Din pacate, multe erau inchise cu ocazia concediului prelungit de dupa sarbatori.

Cum prognoza meteo arata ca soarele se va ascunde repejor, am luat bus-ul 20 pana pe Muntele Victoria ca sa nu pierdem timp pe jos. Nu am cuvinte sa descriu peisajul din acest loc, insa sper ca o vor face pozele.  Am vrut sa ne bucuram cat mai mult de peisajul incredibil asa ca am coborat la pas pe unul dintre traseele marcate. O plimbare spre oras din acest loc e de neratat!

Urmatoarea destinatie – celebrul Cable Car din partea opusa a orasului. Parcul din partea de sus gazduieste, printre altele, si Gradina Botanica. Nu am vizitat decat micutul muzeu al Cable Car-ului si apoi am admirat orasul din acest unghi. Nu e la fel de impresionant ca de pe muntele Victoria, dar aici vii pentru trenulet, nu pentru priveliste.

Dupa masa de pranz aveai senzatia ca vara s-a terminat si ca deja e toamna. Soarele a disparut si temperaturile au scazut considerabil. Din fericire urma muzeul Te Papa, muzeul national al Noii Zeelande. In acest loc poti sa petreci cel putin o zi pentru a savura pe indelete ce ofera. La un moment dat am ajuns intr-o zona delimitata de cativa pereti unde doi pusti cantau rap despre natura. Si nu erau singuri, cativa zeci de vizitatori s-au oprit sa-i asculte si sa danseze.

Muzeul e o adevarata zona de educare si cunostere pentru cei mici sau pentru cei care vor sa afle mai multe despre Noua Zeelanda. Mi-au placut in special doua zone. Una dedicata migratiei unde erau zeci de povesti despre familiile care s-au mutat acolo si drumul parcurs de ei. A doua zona interesanta mi s-a parut cea despre lupta cu parazitii si cum au ajuns acestia in Noua Zeelanda. Din cauza daunatorilor, de-a lungul timpului, cateva zeci de specii au disparut. Acum ca eram mai informat, avea mai mult sens scanarea de la aeroport.

Dupa cele cateva ore petrecute in muzeu afara se instalase primavara. Putea fi foarte bine si iarna la cat de frig era, doar ca lipsea ninsoarea. In schimb, a plouat marunt si rece. A urmat apoi o plimbare pe faleza unde vantul puternic si ploaia marunta ne-a testat echilibrul.

Am mai hoinarit pe strazile din centru prin ploaia marunta pana aproape s-a intunecat. De mentionat insa ca aproape peste tot in zona centrala poti sta ferit de ploaie sub streasina de vreo 2 metri a cladirilor. Ce m-a surprins insa era linistea generala de prin oras. Aceasta liniste probabil a fost fortata si de inceputul de an cand majoritatea magazinelor erau inca inchise. Multe urmau sa fie deschide in urmatoarele 4-5 zile. Nu ca cele care erau deja deschise aveau vreun program normal. O buna parte se inchideau intre orele 16-18 si nu toate aveau program in weekend. Cred ca localnicii ajung in aceste magazine doar cand sunt in concediu.

Ziua am incheiat-o la Giddy-Up! Mussel Bar & Lounge. Locul cu cele mai neconventionale decoruri in care am mancat si cred ca si cel mai prietenos proprietar. Fiind aproape de strada Cuba, localnicilor prefera sa mearga acolo in cele mai banale locuri. Aici ajung in special turistii gasindu-i asa cum i-am gasit si noi, pe TripAdvisor.

Orasul de pe Muntele Victoria

O parte din cartierul de la baza muntelui, o alta era din care faceam poza.

Strada Cuba

Intrarea in muzeul Te Papa

Orasul de sus de la Cable Car

Giddy-Up!