Imi plac experientele culinare din calatorii. Nu de putine ori ajung sa tai din lista de locuri de vizitat pentru ca bucataria unor tari este irezistibila si vreau sa incerc tot. Calatoria din Japonia a fost prima in care am avut sentimentul ca ma plimb doar ca sa mananc. Imediat dupa a urmat o calatorie in Spania unde am continuat plimbarea in cautarea delicateselor culinare.

Nu am fost la fel de norocos in Belgia. Aici doar in Bruges am avut parte de un pranz asa cum mi-am dorit. La o poza din Gent pusa pe Instagram, cei de la momondo m-au intrebat ce experiente culinare am avut. Intrebarea a fost un apropo la concursul lor despre experiente culinare. La finalul articolului vei gasi mai multe despre asta si despre modul in care experienta ta culinara, povestita frumos intr-un comentariu la acest articol, poate sa iti aduca premiul de 1000 euro.

Pentru a raspunde intrebarii celor de la momondo, mi-am propus sa experimentez cat mai mult in Israel, cu ajutorul prietenilor de pe Facebook. Inainte sa plec spre Tel Aviv am intrebat ce mancaruri ar trebuie sa incerc in Israel. Sugestiile nu au intarziat sa apara si au fost atat de diverse inca mi-ar fi trebuit cel putin o saptamana sa le descopar pe toate.

Kebab si Musakhan

Aveam ceva emotii cu mancarea in ziua de Sabat pentru ca citisem ca multe locuri sunt inchise in aceasta zi. Cum am ajuns la ora pranzului si hotelul YMCA unde m-am cazat avea restaurantul deschis, am zis ca e mai bine sa iau masa acolo, ca sa nu am surpriza ca nu gasesc nimic deschis.

Mi-am inceput experienta culinata in Israel cu ceva clasic: un kebab! Ma asteptam sa fie atat de consistent incat sa ma tina lejer pana a doua zi (in cazul in care nu mai gaseam nimic deschis). A. si-a comandat Musakhan, ca sa putem imparti si incerca cat mai multe. Din partea casei un starter cu pita si humus.

Kebabul era scaldat in sos de tomate si asezat pe un pat de salata, plus o garnitura din legume la gratar si un bol imens cu orez. Intreaga combinatie a fost foarte gustoasa, iar kebabul bine condimentat. Legumele la gratar au fost foarte suculente si cu un gust deosebit. Aparent nu au fost condimentate, dar cred ca ceva secret li s-a facut. De orez nu m-am atins, din acest motiv a si fost exclus de la sedinta foto.

Musakhan, din descrierea din meniu, parea a fi carne de pui gatita ceva mai special si cu o garnitura de ceapa. Realitatea avea sa fie total diferita si totul sa se schimbe de la modul de prezentare al farfuriei.

Pe doua felii subtiri de pita erau asezate cateva bucati de pui fraged si suculent, marinate cu mirodenii si trase usor in tigaie. Totul acoperit de felii de ceapa rosie marinate in ulei de masline si condimentate cu sumac. Pentru un plus de aroma s-au adaugat seminte de pin prajite. Nici nu gustasem din Musakhan si eram convins ca va fi wow. Si asa a fost. Desi aparent este o combinatie simpla de ingrediente, modul de preparare si semintele de pin au facut experienta una deosebita.

Apropo de humus, a fost prima daca cand am mancat. Cred ca am mai gustat o singura data si nu mi-a placut. In tara humusului si a pitei era chiar greu sa-l ratez. La YMCA mi-a placut, in alte locuri insa nu a fost la fel de gustos.

Pestele Sf. Petru si un mic dejun (aproape) traditional

Indata ce-am luat-o la pas prin zona istorica a Ierusalimului, mi-am dat seama ca n-am de ce sa-mi fac griji ca n-o sa am unde sa mananc de Sabat. Foarte putine locuri erau inchise si pentru cina chiar am putut alege un loc cu ajutorul TripAdvisor-ului. Din pacate kebabul a fost foarte consistent si, in afara de ceai si sahlab, nu am mai putut gusta nimic. Sahlab-ul este o bautura populara aici, in special in anotimpul rece, si are la baza pudra de tuberculi de orhidee, vanilie, lapte si inca vreo cateva condimente.

Dintr-o lista scurta de locuri cu review-uri bune am ales Nafoura pentru cina. Dintre cele recomandate de prietenii de pe Facebook am gasit in meniu doar vreo doua. Am comandat pestele Sf. Petru, falafel si salata tabouleh. Cand a venit comanda au aparut si nelipsitele pite si humusul, care nici nu mai stiu daca erau au fost din partea casei.

Salata tabouleh mai incercasem in Australia, dar nu imi placuse pentru ca avea prea mult patrunjel. Aici insa salata a fost mai bogata in bulgur si rosii. Pestele, desi l-as fi preferat pe gratar, la Nafoura il serveau doar prajit. Dar asta pentru ca Sf. Petru este un peste foarte fraged si pe gratar are toate sansele sa se farame si sa nu mai ramana mare lucru din el.

pranzul in ziua anterioara. Chiar daca hotelul a fost unul de 3*, micul dejun a fost de 5*. Atat de variat si bogat in sortimente nu mai vazusem de prin Bali. Ce am mancat este in poza de mai jos. Stiu, nu prea are sens combinatia dar pur si simplu m-am abtinut cu greu sa nu incerc din cat mai multe.

Shakshuka, oul pe pat de tomate, este o specialitate locala populara la micul dejun. Chiar daca sunt un fan al tomatelor, nu m-a dat pe spate acest mix. Tot o specialitate locala sunt si acele bilute de branza. Acestea mi-au fost recomandate pe Facebook si chiar ma intrebam cum pot sa le gasesc. Gustul se aseamana cu cel al mozzarellei, dar este ceva mai usor.

Lamb Arayes, in Haifa

Dupa micul dejun am pornit spre Masada. Tot aici am ramas si pentru pranz. Citisem ca exista un food court in punctul de urcare pe munte, dar este scump si cu mancare proasta. Am evitat zona de impinge tava in speranta ca n-avem cum sa dam gres cu shaorma cu pui. Din pacate nu a fost deloc o alegere inspirata. Foarte condimentat tot, iar carnea sarata si numai a carne nu arata. Pentru moment mi-a disparut orice pofta de a mai manca ceva. Alternative nu aveam si urmatoarea oprirea avea sa fie la peste 3 ore de condus.

Ne-am propus insa sa recuperam in Haifa cu o cina gustoasa. Alesesem hotelul aproape de ceea ce credeam a fi centrul pentru a fi usor sa gasim restaurante. Nu am verificat insa ce variante sunt si am fost surprins sa vad ca prea multe optiuni nu aveam. Din cele aflate in apropiere doar Venya Bistro parea interesant. Am fost insa putin cam dezamagit de meniu si de lipsa de diversitate a specialitatilor locale. A. si-a comandat o salata cu mozzarella si eu Lamb Arayes.

La salata era clar ce o sa fie, insa la Arayes ma asteptam sa fiu surprins. Desi nu ma dau in vant dupa carnea de oaie, speram sa fie bine condimentata incat sa nu aiba un gust foarte intens. Si asa a si fost. Arayes-ul s-a ridicat la nivelul asteptarilor si gustul de carne de oaie aproape ca nu s-a simtit. Si acum probabil te intrebi ce e totusi acest Arayes. Pai… e o pita umpluta cu carne tocata si prajita pe gratar. Pentru a nu se simti singura, i-a fost adaugata o salata tabulet, humus si iaurt.

Sabich

Ultima parte a experientelor culinare din Israel a fost in Tel Aviv. Aveam foarte mari asteptari de la acest oras si deja imi imaginam cum o sa repet experienta din Japonia unde am sarit peste pranz si cina pentru ca nu m-am putut abtine de la a incerca tot felul de prostioare gasite prin oras.

Pentru un pranz tarziu am cautat ceva cat mai aproape. TripAdvisor avea multe optiuni, dar ceva cu specific local mai greu prin zona hotelului. Am ales Halevantini pentru recomandarile sale de sandwichuri traditionale. Am comandat Sabich si A. Turkey shaorma. Ca starter am luat conopida la gratar cu sos de tahini. Si din partea casei a venit si un bol cu cartofi prajiti si unul cu muraturi.

Conopida a fost geniala, la fel si muraturile. Cele doua pite au fost cam dezamagitoare si asta din cauza sosurilor si humusului adaugate in cantitati industriale. Sabich-ul este o pita cu oua fierte, vinete, humus si tahini. Combinatie este interesanta, dar cred ca este gustoasa doar cu foarte putin humus sau alte sosuri. Sabich-ul este la mare concurenta cu falafelul pentru locul de cel mai popular preparat culinar din Israel.

La cina am mers la Abu Zaki. Daca pranzul a fost dezamagitor, cina avea sa fie aproape la fel. Mancarea a fost mai gustoasa, dar din nou dezamagitor.

Dulciuri in Carmel si Mansaf in Jaffa

Speram ca ultima zi in Israel sa fie cu mai mult noroc. Tot cu gandul la Japonia, unde am fost in Tsukiji fish market, am ales sa mergem in Carmel Market sa luam micul dejun. Ma asteptam sa fie un bazar cu piata si sa aiba si tonete cu mancare. Cat de cat a fost pe acolo, insa locul e in primul rand piata si bazar si mai apoi loc unde sa mananci cate ceva.

Nu ne-am ales decat cu o caserola cu dulciuri, iar din ‘partea casei’ cu o bucata de halva. Nici nu am idee ce am luat ca nu scria numele pe undeva. Vreo cateva erau cu pistachio, una cu miez de nuca si una parea un fel de placinta insiropata. Un lucru era clar, toate foarteee dulci!

Pentru a nu mai rata din nou, in Jaffa am cautat restaurante in mai multe surse. Asa am ajuns la Cafe Puaa. Eu mi-am comandat mansaf si A. musaca. Din descrierea mansaf-ului am inteles doar ca ar fi o carne tocata servita cu orez. Am fost placut surprins sa vad din nou semintele de pin in farfurie. Desi nu aveam prea mari asteptari, mansaf-ul s-a dovedit o alegere foarte insipirata si sa ajunga in top, alaturi de arayes.

Pentru cina am fost la Goocha. Fiind la malul marii ma asteptam sa gasesc fructe de mare foarte gustoase si Goocha era apreciat pentru asta in diferite topuri. Am comandat scoici in vin alb si un mix de fructe de mare la gratar. Scoicile au fost bune, insa fructele de mare erau asezate pe un pat de pireu… no comment.

Israel o destinatie culinara?

Am avut 4 zile la dispozitie sa descoper tara si bucataria ei. Cum le-am vrut pe ambele am avut parte de experiente culinare la limita. Israel-ul ofera multe si este un paradis al gusturilor diverse. Kebab, shaorma, pita si falafel o sa fie usor sa gasesti, insa mai departe de ele ar trebui sa cauti restaurantele potrivite. Google Maps are multe review-uri, la fel si TripAdvisor, dar pentru mine de data aceasta nu au fost prea utile.

Multumesc Elena, Zoli, Andreea, Cristina si Bogdan pentru recomandari, fara voi mi-ar fi fost greu sa ma decid si majoritatea celor recomandate de voi nu cred ca le-as fi incercat.

Und emi-as dori sa calatoresc daca voi castiga? Pai… sa zicem Islanda!

Despre concursul momondo si premium de 1000 euro pentru cei care comenteaza

Ideea concursului este simpla. Eu ca blogger povestesc o experienta culinara la mine pe blog si pot castiga premiul de 1000 euro, iar cei care comenteaza la acest articol pot castiga un premiu similar. Cele doua premii sunt independente unul de altul si orice comentariu, de la orice articol participant, poate fi ales de juriul momondo. Detalii complete despre concursul momondo sunt in acest articol.

Deci, nu e tragere la sorti si se vor aprecia comentariile in functie de calitatea experientei culinare descrise. Data limita pentru a lasa un comentariu este pana pe 30 noiembrie. Stiu, mai sunt  cateva zile dar ai toate sansele sa fii chiar tu castigatorul.

Termenii si conditiile pentru cei care scriu o experienta in comentarii sunt in acest articol.

Bogdan

In copilarie ma plimbam printr-un atlas rutier in poloneza, iar din 2012 sunt calator cu jumatate de norma. Pana acum am vizitat peste 180 de orase din 51 de tari.

Comments (3)

  1. #experienteculinare Una dintre cele mai tari experiențe culinare am avut-o în Praga. Acolo am avut ocazia sa facem un tur gastronomic : am încercat diverse combinații de gulaș și “dumplings” (pe care am reușit sa le recreez și acasă ), coaste cu diverse sosuri și garnituri, burgeri imenși și rata pe varza, dar cel mai apreciat a fost ciolanul cu hrean. Fiecare fel de mâncare a fost asezonat cu bere, de la bere la metru cu diverse arome la bere neagra ( cu toate ca eu nu sunt fan bere, berea neagra m-a cucerit)

  2. Imi amintesc prima mea excursie in afara Europei. Prima aventura in Asia care avea sa dureze in jur de o luna si jumate. Recunosc, citind diverse, am plecat cu idei preconcepute de acasa legate de cat de murdar e peste tot, si cat de super-extra-mega atenti trebuie sa fim la tot ce inseamna mancare si apa – apa se bea doar din sticle sigilate, iar mancarea nu se mananca de pe strada de la tarabe care arata dubios. Amuzant e ca toate ni s-au parut dubioase… la inceput.

    In primele zile in Kuala Lumpur mancam doar in locurile care aratau cat de cat ok, si care ni se pareau relativ “safe”. Aproape ca nu concepeam sa intram sa mancam intr-un local daca nu-l verificam inainte pe Triposo/ TripAdvisor/ Google.

    Intamplarea a facut ca in perioada aia sa lucrez cu un client care locuia in Kuala Lumpur. Jason. In doar doua zile, Jason a speriat toate prejudecatile si teama din noi de-a incerca bucataria locala. Dupa doua zile in care am mancat cate putin (unii mai mult) din toate in Chinatown si in diverse locuri “dubioase” cu fete de mese pe care ti se lipea pielea, eram cei mai curajosi turisti. (Desi nu atat de curajosi incat sa incercam balut :)). )

    Intr-una dintre zile, dupa pranz, Jason ne-a propus sa incercam cel mai fain desert din Kuala Lumpur. Am ajuns pe-o straduta ingrijita, cu cladiri nou construite si-o puzderie de baruri si cafenele fancy. Era clar ca “we’re not in Chinatown anymore”.

    Cum coboram din masina, am vazut o cofetarie eleganta si am presupus ca acolo ne indreptam. Peste strada, cativa oameni facusera un rand in fata unei tarabe. Jason ne face semn ca acolo ne indreptam si noi. Pe taraba erau tot felul de ingrediente, de la boabe de fasole rosie si orez expandat pana la o oala umpluta cu ce parea a fi zoaie. Jason parea super entuziasmat. Noi… mai putin.

    Vanzatorul umple cateva boluri cu ‘potiunea magica’ din oala, adauga celelalte ingrediente si ne serveste. Am fost reticenti, dar n-ar fi trebuit. Cu mana pe inima, a fost una dintre cele mai bune chestii pe care le-am incercat in Asia.

    Urmatoarea destinatie: Maroc 🙂

  3. #experienteculinare Cea
    mai frumoase experienta culinara a fost la Cernauti, a fost ca o calatorie in timp. Centrul vechi pastreaza influentele imperiului habsburgic cu o vasta zona pietonala si cladiri impunatoare. Un oras cu adevarat boem…oameni foarte calzi cu care poti petrece tot timpul povestind si savurand mancaruri alese, pregatite cu dragoste de maini de bunicute, ca pentru nepoteii lor dragi. Ca si romanii, localnicii petrec ore in sir la masa, alaturi de familiile lor numeroase.

    Spre deosebite de amprenta arhitecturala, mancarea este insa preponderent din tarile fostei uniuni sovietice, amintind cu siguranta de cea moldoveneasca. Spre bucuria papilelor noastre gustative…si a amintirilor din copilarie.

    Am avut cea mai buna gazda, un bun prieten care ne-a comandat cele mai apreciate feluri de mancare locale. Aperitivele au fost binevenite dupa drumul lung, dupa acestea felurile principale veneau necontenit…

    Paine neagra ruseasca cu coriandru, prajita unsa cu untura si usturoi, taiata bucati servite cu mult cascaval afumat taiat in bucati luuungi

    Pasta din slanina cu unt si usturoi verde

    Chiftele de cartofi Draniki cu mujdei, smantana si iaurt

    Macrou marinat (Seleodka) servit cu ceapa, lamaie si cartofi fierti

    Bors ucrainian cu sfecla rosie si bucati de carne de vita, servit fierbinte cu paine cu untura si usturoi. A fost binevenit dupa atatea aperitive!

    Saslik – carne de porc marinata cu ceapa alba, sare, piper, frunze dafin, vin alb timp de 24 de ore. A doua zi se adauga si multa multa maioneza proaspata si se amesteca bine inainte sa fie pusa pe gratar. Se topeste in gura!

    Se serveste cu muraturile foarte populare in Ucraina, merg excelent cu vodka.

    Totul se stinge cu multa vodka locala autentica, fara gust si miros. Vodka se stinge la randul ei cu suc de mar si mesteacan. Sucul (de care am cumparat si pentru acasa) are gust de afumatura care face foarte bine la digestie.

    Recomand un weekend culinar la Cernauti!

    Destinatia dorita: Sevilla

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *