Imi plac experientele culinare din calatorii. Nu de putine ori ajung sa tai din lista de locuri de vizitat pentru ca bucataria unor tari este irezistibila si vreau sa incerc tot. Calatoria din Japonia a fost prima in care am avut sentimentul ca ma plimb doar ca sa mananc. Imediat dupa a urmat o calatorie in Spania unde am continuat plimbarea in cautarea delicateselor culinare.

Nu am fost la fel de norocos in Belgia. Aici doar in Bruges am avut parte de un pranz asa cum mi-am dorit. La o poza din Gent pusa pe Instagram, cei de la momondo m-au intrebat ce experiente culinare am avut. Intrebarea a fost un apropo la concursul lor despre experiente culinare in jurul lumii.

Pentru a raspunde intrebarii celor de la momondo, mi-am propus sa experimentez cat mai mult in Israel, cu ajutorul prietenilor de pe Facebook. Inainte sa plec spre Tel Aviv am intrebat ce mancaruri ar trebuie sa incerc in Israel. Sugestiile nu au intarziat sa apara si au fost atat de diverse inca mi-ar fi trebuit cel putin o saptamana sa le descopar pe toate.

Kebab si Musakhan

Aveam ceva emotii cu mancarea in ziua de Sabat pentru ca citisem ca multe locuri sunt inchise in aceasta zi. Cum am ajuns la ora pranzului si hotelul YMCA unde m-am cazat avea restaurantul deschis, am zis ca e mai bine sa iau masa acolo, ca sa nu am surpriza ca nu gasesc nimic deschis.

Mi-am inceput experienta culinata in Israel cu ceva clasic: un kebab! Ma asteptam sa fie atat de consistent incat sa ma tina lejer pana a doua zi (in cazul in care nu mai gaseam nimic deschis). A. si-a comandat Musakhan, ca sa putem imparti si incerca cat mai multe. Din partea casei un starter cu pita si humus.

Kebabul era scaldat in sos de tomate si asezat pe un pat de salata, plus o garnitura din legume la gratar si un bol imens cu orez. Intreaga combinatie a fost foarte gustoasa, iar kebabul bine condimentat. Legumele la gratar au fost foarte suculente si cu un gust deosebit. Aparent nu au fost condimentate, dar cred ca ceva secret li s-a facut. De orez nu m-am atins, din acest motiv a si fost exclus de la sedinta foto.

Musakhan, din descrierea din meniu, parea a fi carne de pui gatita ceva mai special si cu o garnitura de ceapa. Realitatea avea sa fie total diferita si totul sa se schimbe de la modul de prezentare al farfuriei.

Pe doua felii subtiri de pita erau asezate cateva bucati de pui fraged si suculent, marinate cu mirodenii si trase usor in tigaie. Totul acoperit de felii de ceapa rosie marinate in ulei de masline si condimentate cu sumac. Pentru un plus de aroma s-au adaugat seminte de pin prajite. Nici nu gustasem din Musakhan si eram convins ca va fi wow. Si asa a fost. Desi aparent este o combinatie simpla de ingrediente, modul de preparare si semintele de pin au facut experienta una deosebita.

Apropo de humus, a fost prima daca cand am mancat. Cred ca am mai gustat o singura data si nu mi-a placut. In tara humusului si a pitei era chiar greu sa-l ratez. La YMCA mi-a placut, in alte locuri insa nu a fost la fel de gustos.

Pestele Sf. Petru si un mic dejun (aproape) traditional

Indata ce-am luat-o la pas prin zona istorica a Ierusalimului, mi-am dat seama ca n-am de ce sa-mi fac griji ca n-o sa am unde sa mananc de Sabat. Foarte putine locuri erau inchise si pentru cina chiar am putut alege un loc cu ajutorul TripAdvisor-ului. Din pacate kebabul a fost foarte consistent si, in afara de ceai si sahlab, nu am mai putut gusta nimic. Sahlab-ul este o bautura populara aici, in special in anotimpul rece, si are la baza pudra de tuberculi de orhidee, vanilie, lapte si inca vreo cateva condimente.

Dintr-o lista scurta de locuri cu review-uri bune am ales Nafoura pentru cina. Dintre cele recomandate de prietenii de pe Facebook am gasit in meniu doar vreo doua. Am comandat pestele Sf. Petru, falafel si salata tabouleh. Cand a venit comanda au aparut si nelipsitele pite si humusul, care nici nu mai stiu daca erau au fost din partea casei.

Salata tabouleh mai incercasem in Australia, dar nu imi placuse pentru ca avea prea mult patrunjel. Aici insa salata a fost mai bogata in bulgur si rosii. Pestele, desi l-as fi preferat pe gratar, la Nafoura il serveau doar prajit. Dar asta pentru ca Sf. Petru este un peste foarte fraged si pe gratar are toate sansele sa se farame si sa nu mai ramana mare lucru din el.

pranzul in ziua anterioara. Chiar daca hotelul a fost unul de 3*, micul dejun a fost de 5*. Atat de variat si bogat in sortimente nu mai vazusem de prin Bali. Ce am mancat este in poza de mai jos. Stiu, nu prea are sens combinatia dar pur si simplu m-am abtinut cu greu sa nu incerc din cat mai multe.

Shakshuka, oul pe pat de tomate, este o specialitate locala populara la micul dejun. Chiar daca sunt un fan al tomatelor, nu m-a dat pe spate acest mix. Tot o specialitate locala sunt si acele bilute de branza. Acestea mi-au fost recomandate pe Facebook si chiar ma intrebam cum pot sa le gasesc. Gustul se aseamana cu cel al mozzarellei, dar este ceva mai usor.

Lamb Arayes, in Haifa

Dupa micul dejun am pornit spre Masada. Tot aici am ramas si pentru pranz. Citisem ca exista un food court in punctul de urcare pe munte, dar este scump si cu mancare proasta. Am evitat zona de impinge tava in speranta ca n-avem cum sa dam gres cu shaorma cu pui. Din pacate nu a fost deloc o alegere inspirata. Foarte condimentat tot, iar carnea sarata si numai a carne nu arata. Pentru moment mi-a disparut orice pofta de a mai manca ceva. Alternative nu aveam si urmatoarea oprirea avea sa fie la peste 3 ore de condus.

Ne-am propus insa sa recuperam in Haifa cu o cina gustoasa. Alesesem hotelul aproape de ceea ce credeam a fi centrul pentru a fi usor sa gasim restaurante. Nu am verificat insa ce variante sunt si am fost surprins sa vad ca prea multe optiuni nu aveam. Din cele aflate in apropiere doar Venya Bistro parea interesant. Am fost insa putin cam dezamagit de meniu si de lipsa de diversitate a specialitatilor locale. A. si-a comandat o salata cu mozzarella si eu Lamb Arayes.

La salata era clar ce o sa fie, insa la Arayes ma asteptam sa fiu surprins. Desi nu ma dau in vant dupa carnea de oaie, speram sa fie bine condimentata incat sa nu aiba un gust foarte intens. Si asa a si fost. Arayes-ul s-a ridicat la nivelul asteptarilor si gustul de carne de oaie aproape ca nu s-a simtit. Si acum probabil te intrebi ce e totusi acest Arayes. Pai… e o pita umpluta cu carne tocata si prajita pe gratar. Pentru a nu se simti singura, i-a fost adaugata o salata tabulet, humus si iaurt.

Sabich

Ultima parte a experientelor culinare din Israel a fost in Tel Aviv. Aveam foarte mari asteptari de la acest oras si deja imi imaginam cum o sa repet experienta din Japonia unde am sarit peste pranz si cina pentru ca nu m-am putut abtine de la a incerca tot felul de prostioare gasite prin oras.

Pentru un pranz tarziu am cautat ceva cat mai aproape. TripAdvisor avea multe optiuni, dar ceva cu specific local mai greu prin zona hotelului. Am ales Halevantini pentru recomandarile sale de sandwichuri traditionale. Am comandat Sabich si A. Turkey shaorma. Ca starter am luat conopida la gratar cu sos de tahini. Si din partea casei a venit si un bol cu cartofi prajiti si unul cu muraturi.

Conopida a fost geniala, la fel si muraturile. Cele doua pite au fost cam dezamagitoare si asta din cauza sosurilor si humusului adaugate in cantitati industriale. Sabich-ul este o pita cu oua fierte, vinete, humus si tahini. Combinatie este interesanta, dar cred ca este gustoasa doar cu foarte putin humus sau alte sosuri. Sabich-ul este la mare concurenta cu falafelul pentru locul de cel mai popular preparat culinar din Israel.

La cina am mers la Abu Zaki. Daca pranzul a fost dezamagitor, cina avea sa fie aproape la fel. Mancarea a fost mai gustoasa, dar din nou dezamagitor.

Dulciuri in Carmel si Mansaf in Jaffa

Speram ca ultima zi in Israel sa fie cu mai mult noroc. Tot cu gandul la Japonia, unde am fost in Tsukiji fish market, am ales sa mergem in Carmel Market sa luam micul dejun. Ma asteptam sa fie un bazar cu piata si sa aiba si tonete cu mancare. Cat de cat a fost pe acolo, insa locul e in primul rand piata si bazar si mai apoi loc unde sa mananci cate ceva.

Nu ne-am ales decat cu o caserola cu dulciuri, iar din ‘partea casei’ cu o bucata de halva. Nici nu am idee ce am luat ca nu scria numele pe undeva. Vreo cateva erau cu pistachio, una cu miez de nuca si una parea un fel de placinta insiropata. Un lucru era clar, toate foarteee dulci!

Pentru a nu mai rata din nou, in Jaffa am cautat restaurante in mai multe surse. Asa am ajuns la Cafe Puaa. Eu mi-am comandat mansaf si A. musaca. Din descrierea mansaf-ului am inteles doar ca ar fi o carne tocata servita cu orez. Am fost placut surprins sa vad din nou semintele de pin in farfurie. Desi nu aveam prea mari asteptari, mansaf-ul s-a dovedit o alegere foarte insipirata si sa ajunga in top, alaturi de arayes.

Pentru cina am fost la Goocha. Fiind la malul marii ma asteptam sa gasesc fructe de mare foarte gustoase si Goocha era apreciat pentru asta in diferite topuri. Am comandat scoici in vin alb si un mix de fructe de mare la gratar. Scoicile au fost bune, insa fructele de mare erau asezate pe un pat de pireu… no comment.

Israel o destinatie culinara?

Am avut 4 zile la dispozitie sa descoper tara si bucataria ei. Cum le-am vrut pe ambele am avut parte de experiente culinare la limita. Israel-ul ofera multe si este un paradis al gusturilor diverse. Kebab, shaorma, pita si falafel o sa fie usor sa gasesti, insa mai departe de ele ar trebui sa cauti restaurantele potrivite. Google Maps are multe review-uri, la fel si TripAdvisor, dar pentru mine de data aceasta nu au fost prea utile.

Multumesc Elena, Zoli, Andreea, Cristina si Bogdan pentru recomandari, fara voi mi-ar fi fost greu sa ma decid si majoritatea celor recomandate de voi nu cred ca le-as fi incercat.