Nu am dat prea mare importanta incaltamintei pana la prima calatorie mai lunga de 4-5 zile. Se intampla in martie 2014 pe cand eram la prima calatorie in Asia. Avem ceva experiente prin Europa si nu era prima data in care mersul batea transportul in comun.

Prima calatorie in Asia era o plimbare de 2 saptamani prin Singapore, Kuala Lumpur si Hong Kong. Imi amintesc ca in Singapore si Kuala Lumpur, doar spre hotel mergeam cu transportul public, in rest doar pe jos. Cand am ajung in Hong Kong au inceput durerile de picioare. Incaltamintea mea clasica de oras incepuse sa devina incomoda. Atat de incomoda incat am inceput sa reduc mersul pe jos cat am putut de mult.

Pantofii de alergare, solutia perfecta pentru mers

Cateva luni mai tarziu, dorind sa incep sa alerg, mi-am cumparat primii pantofi de alergare. Nu erau dintr-o colectie de top, dar erau mult peste orice pereche de adidasi sport. Am alergat cu ei cateva luni, dar mai utili au devenit in a doua calatorie in Asia (decembrie 2014).

De atunci, am schimbat 3 perechi, ultimele 2 fiind dintre cele apreciate de alergatorii de maratoane. Prima pereche a fost un Asics GT, au fost foarte buni dar luati fara un consilier si un test de pronatie (un test de mers pentru a se deduce forma de calcare). Si-au facut treaba, dar au fost cu jumatate de numar mai mici si deveneau incomozi la alergare si nici pronatia nu a fost una corecta.

Pentru a doua pereche am mers la SportGuru pentru testul de pronatie si o consiliere pe masura dorintelor mele. Asa m-am ales cu Brooks Glycerin, cei mai buni pantofi cu care am mers prin calatorii. Mi-au fost fideli, cred, vreo 800 km de mers si inca vreo 200 km de alergare. Cea mai lunga purtare a lor a fost in Canada, unde am mers peste 150 km in 10 zile. Recordul de mers a fost in Montreal cand, intr-o zi, am ajuns la 24 km. Nu m-am simtit nicio clipa obosit sau sa fi avut dureri de picioare.

Inca-i mai am, dar amortizarea nu mai este asa de buna ca la inceput. Acesta fiind si dezavantajul pantofilor de alergare. Dupa ce trec de 1000 km (uneori mai putin), incepe sa se intareasca talpa. Chiar si atunci sunt mult peste orice incaltaminte sport, dar daca tii sa nu ai dureri, va trebui sa-i schimbi.

Pentru a nu mai amesteca alergarea cu mersul, in vara anului trecut am ales pentru calatorii Asics Cumulus (Brooks erau prea colorati) si pentru alergare Mizuno Rider. Cumulus-ul se comporta foarte bine la mers, chiar ii recomand. Au fost in functiune probabil sub 200 km, dar s-au sacrificat eroic pe Tongariro Crossing in Noua Zeelanda. Nu aveau ce cauta pe munte, dar nu aveam spatiu de bocanci. Am testat Riderul la mers cativa km si se descurca bine, insa sunt mai potriviti pentru alergare.

De vreo 3 ani ma tot uit dupa ce branduri folosesc altii care calatoresc. Asics-ul si Brooks-ul sunt in top. In Bangkok m-am intersectat cu 3 – 4 care aveau fix acelasi model/culoare de Asics Cumulus. Pe langa aceste doua branduri, prezenta buna au La Sportiva, Salewa si Salomon. Eu am ales modele de alergare pe asfalt deoarece mi se par mai potriviti pentru oras, multi insa aleg variantele de teren accidentat (trail). Producatorii sunt cam aceeasi, modelele difera. Pe trail stau mai bine La Sportiva si Salewa, iar pe asfalt e Asics/Brooks.

Nu am scris nimic de preturi. Spre deosebire de incaltamintea sport de oras, care se invarte pe la 30-40 euro, gama pantofilor de alergare incepe pe la 100 euro. Bine, exista si gama ce coboara spre 40-50 euro. Amortizarea lor insa este mult mai slaba si nu cred ca pentru mers e vreo diferenta fata de gama sport de oras.

Se poate insa profita de promotiile dintre sezoane. Finalul toamnei, iarna si putin din primavara e o perioada foarte buna sa cumperi pantofi de alergare de top, la preturi mici.

Asics GT, dupa cateva sute de km

Brooks Glycerin, la final de cariera

Asics Cumulus, abia gustasera asfaltul

Mizuno Rider, la inceput de cariera