O zi pe munte – Tongariro Alpine Crossing – Noua Zeelanda

O zi pe munte – Tongariro Alpine Crossing – Noua Zeelanda

“-A., uite ce am putea face intr-o zi in Noua Zeelanda. Pare ca-i popular, se face in vreo 6-8 ore si nu e un traseu dificil. Uite ce fain e lacul de sus! Nu avem nevoie de echipament special, doar ceva mai gros de imbracat ca-i posibil sa fie frig la inaltime.

– Pfoa! Mergem!”

Si asta a fost toata discutia si ce stiam despre minunatul traseu de o zi pe care aveam sa-l facem in Noua Zeelanda.

Cele mai apropiate hoteluri le-am considerat a fi cele din National Park, iar faptul ca aici erau si cateva restaurante a plasat locul in top. Dupa experienta zilei anterioare, nu am fost surprinsi ca restaurantul cu rating bun are mancare proasta. Dar deja trecusem de supermarketul New World si nu aveam nimic pentru cina.

In jurul Muntelui Taranaki cu directia Forgotten World – Noua Zeelanda

In jurul Muntelui Taranaki cu directia Forgotten World  – Noua Zeelanda

Am lasat in urma linistea Wellingtonului si am pornit la drum spre regiunea Taranaki, pe coasta de vest a Insulei Nordice. Destinatia finala a zilei avea sa fie New Plymouth, cel mai mare oras al regiunii. Aceasta era ziua cu cea mai lunga distanta de parcurs din toata calatoria in Noua Zeelanda. Planificarea de acasa permitea loc de mai multe opriri, chiar si o plimbare aproape de baza Muntelui Taranaki.

Acomodarea cu masina, soselele si peisajele au facut ca estimarea de 6 ore sa fie de vreo 9. Pauza de pranz o stabilisem in Whanganui. Am oprit ce-i drept acolo, dar numai ora de pranz nu era si nici restaurantele pe care credeam ca le vom gasi, nu le-am gasit. Ne-am ales cu peste la grill si ceva ce se dorea a fi salata si cartofi prajiti. Acesta a fost primul semn ca departarea de orasele mari o sa complice situatia mancarii.

Plimbare prin Wellington intr-o zi cu 3 anotimpuri – Noua Zeelanda

Plimbare prin Wellington intr-o zi cu 3 anotimpuri – Noua Zeelanda

Cand ma gandeam la Wellington imi venea in minte imaginea cu Cable Car-ul rosu care urca pe deal. In afara de asta nu stiam mai nimic despre capitala Noii Zeelande. Insa, cum mi s-a intamplat in majoritatea oraselor mari pe care le-am vizitat, am lasat sa vad la fata locului ce pot face. Cazarea am ales-o mai mult orientativ sa fie prin centru. Fiind un oras mic ma gandeam ca o sa-l facem usor la pas.

Si chiar asa a fost, incepand cu momentul in care am coborat din bus-ul de la aeroport in Courtenay Place. Drumul de vreo 15 minute pana pe Cuba Street, la hotel, mi-a amintit de Dublin. Influenta britanica se simte foarte mult in tot Wellingtonul. Majoritatea cladirilor sunt cu un etaj sau doua. Iar prin oras domneste o liniste specifica unui oras mic de provincie. Ciudat, luand in considerare faptul ca Wellington e capitala. Orasul parea mai mare de acasa.

De la Muntele Victoria (Sud) si pana la cladirea Parlamentului (Nord), cu pas lenes, faci putin peste o ora. Cateva devieri de la strazile principale si ai vazut aproape tot Wellingtonul. Din descrierea asta, ai avea senzatia ca orasul e un sat putin mai mare, insa nu e chiar asa. O fi el micut si-l poti face la pas in 2-3 ore, insa nu doar la plimbat se rezuma frumusetea lui.

Noua Zeelanda intensa din prima ora – Cu morcovii la control

Noua Zeelanda intensa din prima ora – Cu morcovii la control

Citisem cu ceva timp in urma despre masurile pe care Australia si Noua Zeelanda le au pentru a proteja natura. In aceste tari protectia mediului e dusa la nivel de arta si cea mai simpla solutie a fost o continua carantina. Iar aceasta carantina nu este doar fata de anumite tari cu probleme, ci si intre cele doua tari (dar despre asta aveam sa aflu la fata locului).

De mic (2012) imi doream sa zbor cu Emirates. Citisem multe pareri pozitive despre ei incat vroiam sa ma conving ca isi merita locul in top. Au trecut 4 ani si am ajuns sa zbor cu ei pe ruta Sydney – Auckland – Wellington. Am fost foarte incantat de pret si ora de zbor incat am trecut cu vederea ca voi schimba in Auckland, pe o companie low cost (JetStar), pentru a doua parte a drumului.

Abia cand am ajuns in aeroport am realizat ca nu e chiar asa placut sa zbori cu Emirates la capatul lumii. Ceea ce eu credeam ca e un zbor Sydney – Auckland, a fost de fapt un zbor cu mai multe opriri. Ruta completa era Dubai – Bangkok – Sydney – Auckland si pana sa ajunga la “statia mea a adunat 50 minute de intarziere. Si, ca sa fie si mai palpitant, bagajul a trebuit sa-l mut singur ca era trecere de pe international pe domestic. Escala de 3 ore parea suficienta, dar cele 50 de minute au ajuns sa fie 90.

Cu cafeaua din Vietnam am intrat in Australia fara sa ne gandim ca e chiar necesar sa o trecem pe lista de “bunuri de declarat”. Cum nu erau seminte si nici ceva procesat, am decis ca n-ar rost s-o declaram din moment ce nu se incadreaza clar la vreo categorie. Fiind ajunul Craciunului probabil au fost mai flexibili si am trecut de vama fara o scanare/verificare de bagaj. Nu, nu e recomandata varianta aleasa. E mai sigur sa declari tot ca sa nu risti ca prima amintire cu Australia sa fie o amenda piperata.

Ce bunatati am mancat prin Thailanda

Ce bunatati am mancat prin Thailanda

Chiar daca nu sunt innebunit dupa bucataria thai, am descoperit in calatoriile avute ca sunt multe mancaruri care imi plac. Pana anul trecut nu mancam fructe de mare, asa ca in prima calatorie din Thailanda am ratat multe delicatese :D. De aceasta data insa, nu am mai ratat nimic ce parea atractiv in poze sau descriere. In cele 4 saptamani in Thailanda am avut experiente dintre cele mai diverse. Daca in sud (Koh Samui) fructele de mare nu au lipsit de la nicio masa, in nord (Chiang Mai) aveam sa descoper ca imi este greu sa gasesc ceva care sa-mi placa.