Intamplarile amuzante sunt cele care condimenteaza calatoriile si le fac mai atractive si usor de amintit. In cei 5 ani intensi de calatorii am adunat multe situatii amuzante. Amuzante mai mult acum ca atunci unele nu au fost distractive. Din pacate nu mi le-am notat si la o rememorare rapida am facut doar un top 17 al lor.

Viena, decembrie 2010

Era prima calatorie in afara tarii si cred ca singura in care am avut un ghid de conversatie in limba locala. Vazand ca nu sunt prea departe de centru, pornesc pe jos in loc sa iau tram-ul. Dupa vreo cateva strazi urmaresc indicatorul spre „centru” si tot merg. Nu parea sa ajung in centru si cu greu reusesc sa gasesc o iesire din acest labirint. Asta era asa ca indicatorul era unul de Sens unic, nu de spre Centru cum ma asteptam. Aveam sa aflu asta a doua zi cand m-am gandit sa-l caut in acel ghid de conversatie.

Paris, septembrie 2011

Abia ce ajunsesem de la Londra si mai ramasesem putin in zona Garii de Nord din Paris. Ma asezasem pe o banca intr-un mic parculet. Cum stateam si ma uitam pe un ghid observ un soricel pe sub banca vecina. Ma amuz si imi vad de ale mele. Nu trece mult si simt ceva pe la spate. Dragutul de el s-a gandit sa ma cunoasca mai bine. Pana sa inteleg ce se intampla a trecut din spate spre piept si de acolo a iesit prin maneca.

Istanbul, decembrie 2011

Dupa vizitarea principalelor atractii mi se parea o idee buna sa ajung pe partea asiatica. Cum nu voiam cu barca, aleg sa merg pana la Podul Bosfor pe care sa-l traversez, pe jos. Ma uit pe o harta si caut cel mai apropiat loc de ajuns cu transportul in comun. Cobor la statia Kabatas, capat de linie la tram si pornesc pe jos. Podul nu parea chiar asa departe. Si tot merg si merg si dupa un timp ajung la pod… si ma minunez cat e de mare si ce sus este. Ma gandesc ca o fi un capat de urcat pe undeva. Ma uit in ghid sa vad daca nu scrie pe unde se urca. Si ce sa vezi, citesc ca nu se poate merge pe el si am nevoie de un bus. Cautarea lui a fost o alta aventura ca nu stia nimeni engleza pe acolo si nici bilete nu se puteau lua. Noroc de ospitalitatea locala ca au platit ei cu cardul lor si le-am dat banii. O aventura draguta care m-a costat aproape o zi intreaga, dar cel putin am ajuns pe partea asiatica!

Berlin, septembrie 2012

Primisem o camera care aparent era adaptata la maxim pentru persoanele cu dezabilitati. Baia in principal era mai mare si cu mai multe functii. Printre altele o ata suspecta. Ce o fi cu ea? Se deschide dusul? Si trag! Nu se intampla nimic dar suna telefonul din camera. Mai sa fie, ce chestie! Ridic receptorul si-l pun la loc. Suna iar, pe semne ca nu era de la ata. Receptia voia sa se asigure ca este totul ok, ata functionand ca un buton de panica.

Spre Alkmar, februarie 2014

Facusem un trip cu cativa prieteni in Amsterdam. Avand timp am luat o masina sa vedem pentru o zi ce e prin jur. Cautand morile de vant din Zaanse Schans am trecut si pe la Volendam. Intreband de mori aici am fost trimisi la capatul satului unde era o moara. Aia e, asta o fi! Tragem 1000 de poze cu ea si pornim spre Alkmar. Ajunsi pe inserate cutam centru. Oprim un localnic sa ne ghideze. A fost scurt si la obiect, la stanga hookers la dreapta centru! Morile de vant cautate le-am vazut la intoarcere unde erau.

Singapore, februarie 2014

Ma plimam prin zona Marina Bay si m-am oprit la malul The Shoppes sa beau o bere. Ma opresc chiar la un restaurant la intrare. Imi iau o bere, cer totusi si o cafea dupa ce imi vine berea. Beau vreo jumatate de bere si ma uitam la pahar ca mi se parea foarte usor sa fie din sticla. Si ce ma gandesc eu? Cum ar fi sa-l strang putin sa vad daca este flexibil. Si a fost! S-a facut tandari si a creat panica in jur. Masa vecina a sarit cu servetele si sa vada daca sunt ok, de la bar au venit doua tipe gata sa intervina. Numai eu ma abtineam cu greu sa nu rad.

Kuala Lumpur, Martie 2014

La iesirea din Parcul Pasarilor din Kuala Lumpur doream sa-mi cumpar ceva de rontait. Observ la capatul parcarii o bicicleta ce parea ca are ceva prostioare de mancare. Pe ea era montata o umbrela si o cutie pe care scria ce ofera. Nu imi suna cunoscut nimic de pe lista si aleg si eu una dintre ele. Costau doar vreo cativa lei si nu ar fi fost o pierdere daca nu imi placea. Cer acel ceva si tipa imi zice ca nu mai are nimic. Dar modul in care a formulat si pronuntat nimic (nothing) m-a facut sa inteleg ca are doar nim si ic. Stau juma de secunda si ma gandesc ce vreau din astea doua si aleg ic (hing). Dupa ce s-a uitat confuz la mine, a inceput sa rada crezand ca am facut o gluma.

Noua Zeelanda, ianuarie 2017

Din Sydney luasem o punga de morcovei in ideea in care mi se face foame si nu e ok mancarea din avion. Nu a fost cazul si nu am mai desfacut punga. Stiam ca nu e ok sa intru cu multe lucruri in tara, dar fiind sigilata am pastrat-o si am declarat-o. Cand ce sa vezi, nu aveam voie cu ei si din cauza lor am fost aproape de a pierde zborul urmator. Intreaga experienta aici.

St. Petersburg, septembrie 2017

Eram in Phuskin sa vizitez Tsarskoe Selo. Cum nu prea aveam cu cine ma intelege, dupa ce imi schimba voucherul in bilet ma ghideaza sa intru pe usa de grupuri. Ma incurca asa tare cu asta incat prima coada la care am astept intrarea in palat era a grupurilor, iar de aici ma trimit in partea opusa. La aceasta poarta trec nevazut si nu aflu cum se se viziteaza palatul. Asa ca am facut turul cand cu unii, cand cu altii. Trecerea din camere se facea cand un ghid cerea asta celor care pazeau camera. Nici nu stiu daca se vizita asa ca eu am fost cand cu rusii, cand cu chinezii.

Continuarea, in articolul acesta.

Bogdan

In copilarie ma plimbam printr-un atlas rutier in poloneza, iar din 2012 sunt calator cu jumatate de norma. Pana acum am vizitat peste 170 de orase din 50 de tari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *