De cele mai multe ori sunt foarte atent in organizare sau orientare. Dar chiar si asa unele lucruri se repeta la distante de cativa ani. In top-ul situatiilor amuzante cele mai multe sunt cele cu referire la orientare, asta in contextul in care aproape tot timpul am internet si acces la Google Maps.

Paris, 2011 si Hong Kong, 2014

Dupa ce imi revin din ras dupa intamplarea cu soarecul, pornesc spre hotel. Schimb un tren si un metrou si intamplator ies fix unde trebuie. Gasesc hotelul usor si las bagajul. La intoarcere nu mai am acelasi noroc si ies prin alta iesire. Si urmez acelasi traseu ca si in cursul zilei. Si merg eu asa cateva minute si totul parea nou si mai merg si tot nu dau de hotel. Ma intorc de unde am pornit si scot telefonul unde aveam un map offline salvat. Dar cum nu era smartphone prea multe nu putea sa-mi zica. Dupa vreo jumatate de ora de mers am realizat minunea, tot timpul acesta am mers pe partea cealalta de strada.

Hong Kong, 3 ani mai tarziu. Fusesem in cursul zilei sa vad cum se vede orasul de visavis, celebrul cadru cu Hong Kong-ul. Dar fiind ceata nu se vedea prea bine si am vrut sa revin spre seara. Pornesc de la hotel si iau metroul. Cobor ca si in cursul zilei in statia centrala. Aici caut pe harta linia spre Tsuen Wan. Nu ma uit insa bine si nu inteleg de ce am coborat, ca eram unde trebuie. Cobor la a doua, asa cum stiam si ies si tot merg… si tot merg si nu intelegeam de ce nu mai ajung pe faleza. Scot si Google Maps, ca doar aveam internet. Aparent eram unde trebuie si mai aveam putin sa ajung la faleza. Cladirile cu reclame se zareau in departare si imi confirmau ca sunt unde trebuie. Dupa vreo ora de mers am zis sa iau maps-ul in serios ca ceva nu e ok. Abia atunci am realizat ce prostie am facut si cum am reusit sa ma ratacesc cu Google Maps in mana. Dar asta deoarece am confundat statia dorita cu Chai Wan si tot acest timp am mers visavis de unde doream sa ajung.

Cipru, martie 2017

Cand esti cu masina flexibilitatea este mult mai mare si iti permiti mai multe. Asa s-a intamplat si in Cipru cand dupa ce am vizitat Kourion-ul am pornit spre Koilani, un satuc de munte foarte apreciat pe TripAdvisor. Pana acolo am incurcat drumul de cateva ori, dar intr-un final am ajuns. Cred ca cine l-a apreciat si i-a dat note mari a vrut sa faca teste. Satucul nu oferea nimic, nici macar oameni nu am vazut in el. Nu parea sa fie locuit si totul era inchis si avea gratii. La intoarcere a fost aproape imposibil sa gasesc o benzinarie deschisa. Deja se insera si mai aveam mult pana la autostrada. Dupa inca vreo doua rataciri am ajuns la o benzinarie.

Lille, februarie 2016

Eram cu un prieten intr-un trip prin Benelux la care adaugasem si Lille (Franta). Lasam masina la hotel si dorim sa luam metroul spre centru. Automatul de bilete nu avea decat franceza si ne uitam unu la altul si alegem un bilet. Am stabilit care ne va ajuta si am gasit unul valabil 19h, dar nu mai tarziu de finalul zilei. Cel putin asa am crezut cand l-am cumparat. Dupa ne-am gandit sa-l traducem cu Google Translate. Am aflat foarte mirati ca cel 19h se referea la ora de la care incepe sa fie valabil. Era ora 16.

Osaka, Iunie 2017

Ajung in Osaka de dimineata si las bagajul la hotel, urmand sa iau camera spre seara. A doua zi, dupa ce cobor realizez ca nu am luat telefonul pe care am internet. Urc la etajul la care stau si ma duc la o camera pe care o credeam a mea. Introduc cartela si ma uit mirat ca nu merge. Incerc si la urmatoarea… atunci am realizat ca eu nu imi stiu camera si cartonul pe care scrie numarul ei nu l-am luat cu mine. La receptie a trebuit sa arat pasaportul ca sa-mi spuna numarul la camera, ca li se parea ciudat ca cineva sa nu isi stie camera din care abia iesise.

Hakone, Iunie 2017

Ryokan cu onsen, asta imi doream in Japonia. Nu ca stiam ce presupune, dar ryokan-ul era ceva traditonal si onsen-ul era ca un bonus. Ma gandeam ca la onsen se merge ca la orice piscina, in fond, era cam tot aia. Intru si raman socat ca dusurile sunt intr-un spatiu deschis si aici doi erau goi pusca si se spalau. Dupa care unul dintre ei intra in bazin complet gol. El, nu bazinul. Asta nu e a bine, dar nu pot sa fac altfel ca sigur nu e chiar o intamplare. Iesind la vestiare sa imi las lucrurile vad afisul pe care eu il ratasem. Aici citesc ca la onsen vei sta in bazin tot timpul dezbracat. In rest poti sta cu un prosop in jur.

Spre Etna cu trenu, noiembrie 2014

Dupa ce vizitasem intr-o zi Taormina imi doream sa ajung mai aproape de muntele Etna. Cazarea in toate zilele o aveam in Catania. De aici am vazut ca ar exista un tren (Circumetnea, pe numele lui) spre ceea ce credeam eu ca este baza muntelui. Ajuns in Randazzo constat ca nu am nici unde manca, nici vorba de vazut munte de pe undeva de aici. Dupa vreo ora am revenit in Catania, pe acelasi drum ca varianta spre Giarre era mult mai tarziu. Nu am vazut muntele, dar in cele peste 2 ore dus si alte 2 de intors am admirat un peisaj foarte placut.

Martina Franca, mai 2015

Vizitasem Alberobello si avand timp mi s-a parut interesant sa merg in Martina Franca. Dupa ce ma plimb prin oras pornesc spre gara. Nu mai aveam cash si nici nu gasisem un bancomat. Am mers totusi la gara in ideea in care pot plati cu cardul. Nu doar ca nu puteam plati cu cardul, dar casa de bilete nu exista, iar biletele se luau dintr-un bar de langa. Ma intorc in oras si cu ajutorul Google Maps gasesc un ATM. Ajung la el si nu mai avea bani, era perioada cu 1 mai si avusesera toti liber si ATM-urile ramasesera fara cash. Merg la altul, la vreo 10 minute distanta. Nici acesta nu avea bani. Google Maps nu mai stia nimic altceva. Orasul era pustiu si cu greu am gasit un om sa-l intreb de bancomate. Ma trimitea unde deja fusesem, altceva nu stia. Intr-un final decid sa merg pe zonele ce pareau mai aglomerate in ideea in care voi gasi ceva. Si intr-un tarziu gasesc si tot ce putea sa-mi dea era o bacnota de 50 euro. Merg la barul de la gara si surpriza, nu avea rest.

Intr-o vama elevetiana la granita cu Germania, Aprilie 2017

Ma intoarceam spre aeroportul din Basel si la intrarea in Elvetia sunt oprit pentru un control de rutina. Avand numerele la masina de Elvetia nu aveau motiv sa ma opresca ca pe restul deoarece aveam taxa de drum platita. Se prezinta si ma intreaba de unde vin. Moment in care incerc sa fiu precis si nu stiu cum sa-i spun ca vin din Friedrichshafen. In incercarea de a-mi aminti cum se pronunta realizez ca nu stiu si imi vine in minte sa-i zis ca vin din Germania, parea mai simplu. Nu a mai zis nimic si a cerut toate actele. Era logic ca vin din Germania, ca doar in granita cu aceasta tara m-a oprit. Si uite asa controlul de rutina s-a transformat intr-o verificare completa de acte si de bagaje.

Primele experiente dintre cele 17 sunt aici.