Am auzit de multe ori scuza ca nu calatoresc ca nu ma descurc cu limba engleza. Am cunoscut oameni care financiar si-ar fi permis orice calatorie. Nu stateau prea bine cu timpul, dar se puteau rupe 2-3 saptamani pe an si pleca. Motivul pentru care nu o faceau, sau nu an de an, era frica de a fi nevoiti sa vorbeasca sau sa nu stie sa raspunda.

Cei care calatorisera mai des o facusera cu tururile agentiilor in care aveau suport in romana. Cei mai norocosi au mers cu prietenii sau rudele. Sunt si acestea solutii, insa sunt multe locuri in care agentiile nu fac tururi cu ghid in limba romana. Spre exemplu in Noua Zeelanda se vand pachete dar se asigura ghid local vorbitor de engleza. Chiar si asa, nu e obligatoriu sa depinzi de o agentie sa vezi lumea.

Modelul italian sau spaniol de calatorie

Mie tot timpul mi s-a parut fantastic modul de calatorie al italienilor sau spaniolilor, pe alocuri si francezii. Putine au fost locurile in care nu m-am intalnit cu ei. Ii recunosti foarte usor deoarece vorbesc in limba lor oriunde ar fi si se asteapta sa fie intelesi. Ce conteaza ca interlocutorul e posibil sa nu stie limba… ceva tot va intelege.

Asteptam check-in-ul la un hotel din Atena si in fata erau doua familii de italieni. Desi erau 4 adulti si 2 copii ceva mai mari, nici unul nu vorbea engleza. Ei in italiana, receptionerul in engleza. Aveau ceva de clarificat referitor la plata dar intr-un final s-au inteles.

O situatie amuzanta am intalnit-o in Paris la o statie de metrou. O doamna se plimba pe peron cautand pe cineva vorbitor de spaniola. Isi dorea sa stie cum poate ajunge la o anumita statie ca o asteapta fiica ei acolo. Dar singura limba vorbita era spaniola.

In toamna trecuta eram prin Viena. Intr-o intersectie un cuplu, pe la vreo 60 de ani, oprisera o doamna sa intrebe unde-i un anume palat. La fel, tot spanioli care nu stiau si nici nu intelegeau vreo limba straina. Ca sa nu mai zic ca doamna oprita stia engleza minimal si le vorbea mai mult in germana. Aveau de acasa printate locurile (nume, poza si adresa) pe care doreau sa le vada si cu ajutorul lor cereau detalii.

Gesticularea si minimul de cuvinte

Abia ce intrasem in Ungaria dinspre Slovacia si opresc la o benzinarie pentru o cafea. In fata mea erau doi romani, soferi de tir, care se oprisera pentru micul dejun.

Stiau cateva cuvinte in engleza si nici unul in ungureasca. Dar asta nu i-a oprit sa improvizeze si sa gaseasca o cale comuna de a comunica cu cel de la casa. Stateau foarte bine la gesticulat si profitand ca puteau arata spre vitrina au rezolvat repede ce doreau sa comande. Oricum, se vedeau ca nu erau la prima comanda in acest stil. Cand au terminat au aratat doua degete si au zis tow times. Si aia a fost.

Prietenul care vorbeste engleza

Comand o masina prin Grab in Hanoi (Vietnam). Pe scurt, Grab este o aplicatie prin care soferii pot prelua comenzi in regim de taxi. Masina se plateste aproximativ ca un taxi, dar totul se intampla prin aceasta aplicatie. In realitate, majoritatea sunt persoane fizice care vor sa faca un ban. Similar Grab-ului, la noi este in cateva orase Uber. Preia comanda un domn care a reusit doar sa intrebe de unde suntem, altceva nu a mai spus in engleza.

Cum drumul era lung a stat probabil si s-a gandit daca ne mai poate intreba ceva ca Romania nu pare ca-i spune nimic. Intr-un tarziu suna pe cineva si discuta cu el. Se pare ca nu ajung la o concluzie si imi da mie telefon. Ma asteptam sa fie vreo persoana care stie romana si vrea sa-i faca o surpriza. Insa, acea persoana a facut pe translatorul ca sa afle in care terminal sa ne duca. Distanta intre domestic si international era mare si dorea sa se asigure ca ne lasa unde trebuie.

Aplicatiile de telefon pot fi o solutie

Tehnologia rupe interactiunea cu localnicii, dar poate sa te ajute sa te descurci in situatii in care nu poti vorbi. De curand, aplicatia Google Translate a fost imbunatatita sa traduca in timp real un text scris. Nu cunoaste toate limbile, dar stie foarte multe. Prima data am folosit-o intr-o benzinarie in Suedia cand a trebuit sa traduc cum fac alimentarea ca trebuia sa platesc acolo la pompa.

Dupa am mai folosit-o mai mult in joaca chiar pe texte in engleza sa vad ce stie. Spre surprinderea mea se descurca bine. Poate fi un prieten de incredere cand trebuie sa traduci, spre exemplu, un panou sau vreo notificare din statia de metrou.

Aplicatia m-a ajutat intr-o situatie amuzanta. Eram in Lyon si aveam nevoie de un bilet de metrou. Tonomatul nu avea engleza si am aproximat cam ce vrea sa spuna. Vazand ca exista un bilet cu limita de ora ma gandeam ca se refera la un bilet de zi. Dupa ce am cumparat am tradus cu aplicatia si am vazut ca defapt era unul de seara si mai erau multe ore pana sa poata fi folosit.

Cand si unde e posibil sa fie o problema necunoasterea unei limbi straine

Marea problema cu vorbitul poate aparea la vama. In tarile unde viza se acorda pe aeroport o sa se poarte foarte probabil o mica discutie. Nu e una complicata, dar o minima engleza e posibil sa trebuiasca sa stii. Din fericire, sunt enorm de multe tari unde nu e necesara vreo discutia la intrare.

Tot ce tine de Uniunea Europeana se circula foarte usor si interactiunea e minima. Un plus de la un zbor din Romania este faptul ca poate fi cineva care sa te ajute sa te exprimi. Chiar si pe zboruri spre alte continente, cu escala pe undeva prin UE, s-a intamplat sa continui calatoria cu persoane cu care plecasem din Bucuresti. Daca e cazul de viza obtinuta in prealabil, sansele sa trebuiasca sa vorbesti sunt mici. Cu exceptia vizei de USA, unde interviul e cam tot in engleza, celelalte ambasade de la noi, pe la care am fost, aveau vorbitori de romana.

O singura data am trecut printr-un filtru intr-un aeroport din Europa si orice pasager era oprit pentru cateva intrebari. Intr-o astfel de situatia, daca li se pare ceva suspect, cred ca vor gasi o solutie sa discute cu tine in romana. Avem ambasade, consulate, exista translatori pe care pot sa-i sune, sigur nu vei fi primul si nu vor sti ce sa faca.