Am vizitat prima data aceasta parte a Spaniei in vara lui 2017 cand planificasem o calatorie de aproape 3 saptamani. In planul initial ma gandeam ca voi ajunge si in Santander, dar in cele din urma am scurtat intreaga calatorie in aceasta zona si am plecat in Andaluzia.
Santander a reaparut pe lista o data cu zborurile directe din Bucuresti. Cum doar pentru oras nu avea sens un city-break, l-am legat de un intreg trip pe aceasta parte a Spaniei si am adaugat cateva zile prin Portugalia.
Ce am vizitat in Santander
Pai pe scurt, cateva baruri, un restaurant si un muzeu impresionant. Atmosfera orasului mi-a amintit de Bilbao unde nu conta ce zi a saptamanii era, seara se iesea in oras la tapas & vin. Chiar daca vremea nu era cea mai buna pentru terase, iesitul in oras e ceva care nu are cum sa lipseasca din viata de zi cu zi a spaniolilor.
I-am alocat orasului o seara si o zi completa. Pentru noi au fost mai mult decat suficiente sa ne plimbam si sa vizitam cele cateva locuri importante. Pe timp de vara cred ca plaja ajuta sa mai adaugi 2-3 zile. Ca atractii, cred ca principalul punct de interes este Centro Botin.
Inainte de a-l vizita insa am facut o vizita la Catedral de Nuestra Señora de la Asunción. Aici urma sa inceapa rugaciunea si am fost suprins ca nu au avut o problema sa lase turistii sa asiste. Dupa catedrala, care mai mult merita bifata decat sa ofere ceva, am vizitat Centrul Botin.
Acesta este “un cadou” facut orasului de unul dintre fostii sefi ai Grupului Santander, Emilio Botin. Familia Botin in continuare este influenta in Grup, fiica lui Emilio fiind numita sef dupa decesul tatalui ei. Fundatia Botin este cea care se ocupa de intretinerea Centrului.
Pentru revitalizarea zonei si pentru constructia centrului au fost investiti vreo 80 milioane de euro. Rezultatul? Un centru impresionant! Acesta iese in evidenta prin arhitectura cladirii, dar nu in ultimul rand prin colectiile sale de arta contemporana. Pe acestea unii critici le compara cu cele din Muzeul Guggenheim din Bilbao. Le-am vazut pe ambele si as zice ca nu sunt chiar departe de adevar, atat cat pot eu intelege din arta.
Al doilea punct vizitat a fost Palacio Real de la Magdelena. Pana aici am mers pe jos, o plimbare de aproape o ora. Pana la intrarea in parc se poate ajunge si cu un bus, l-am folosit si noi la intoarcere. Nu stiu daca se poate vizita palatul, dar chiar si fara e un loc care merita trecut pe lista din Santander.
In partea vestica a parcului se afla un fel de parc marin. Se pot vedea aici cateva foci si mai multi pinguini pitici, posibil sa mai fie si altceva si sa-mi fi scapat mie. Locul insa mi se pare parea mic pentru cate animale sunt acolo. Spatiul pare potrivit amenajat, dar cred ca este confortabil pentru cel putin jumatate din animalele care erau.
Valladolid, pe ceata
Valladolid si Salamanca sunt orasele pe care le aveam in plan la vizita din Madrid, dar intr-un final le-am lasat pentru finalul de an. Ca distanta si timp pentru o vizita se pot lega ambele de o calatorie in Santander, dar si din Madrid. Daca ai masina, chiar poate fi o saptamana bine petrecuta cu acestea si Santander.
Revenind la Valladolid, pe acesta pot spune ca nu l-am inteles. Inca nu m-am decis daca a fost de la ceata densa din tot orasul sau de la faptul ca era prea dimineata pentru o vizita. Spania nu e chiar cea mai matinala si la 10 inca se doarme… era aproape 11 si totusi se dormea (era final de an, deci se iarta!) 😀
Ne-am plimbat pe cateva strazi in cautarea unei cafenele deschise, dar fara succes! De vizitat nu cred ca pot spune ca am facut asta. Am incercat sa intram in Catedrala Valladolid si cu greu am gasit un panou pe care era scris mic-mic ca in acea zi este inchisa. O ora mai tarziu eram inapoi in masina si gata sa exploram Salamanca, speram ca aici va fi ceva mai bine.
Salamanca, orasul perfect pentru o zi
Fara ceata si cu un soare de primavara orasul parea mult mai promitator ca anteriorul. Ca o recomandare pentru parcare, incerca sa stai departe de zonele centrale sau la marginea lor deoarece nu sunt multe sanse sa gasesti locuri libere. Noi am lasat masina cam la 10 minute de mers.
Pe lista de vizitare aveam vreo cateva locuri, dar in mare parte condensate in jurul Catedralei. Cu aceasta ne si propunem sa incepem explorarea. Catedrala e frumoasa, insa nu am gasit ceva cu care sa imi atraga atentia mai mult ca altele din Spania. E ceva mai mare decat altele, dar asta nu o face mai speciala. Da, stiu ca sunt greu de impresionat si spun repede ca prea se repeta 😀
De la Catedrala am pornit spre Universitatea Salamanca. Aceasta este considerata ca fiind printre primele din lume, fiind infiintata in 1134. Titlul de Universitate l-a primit abia in 1254. Exista 2 componente distincte, una care se poate vizita gratuit si care are o curte interioara draguta, dar nimic vizitabil la interior. Cealalta se viziteaza contra cost, iar biletul a fost 10 euro. In aceasta parte se pot vizita salile de curs, capela si o biblioteca, aceasta fiind prima Biblioteca Universitara din Europa.
Le-am vizitat pe ambele si recomand asta. Doar ca nu te astepta sa vezi mare lucru in Universitate. Biblioteca este inchisa pentru vizitatori si poti doar sa o admiri printr-un geam de sticla. Amfiteatrele sunt prea moderne sa mai aminteasca de ceva de la 1200 sau ceva vechi de cateva sute de ani.
Dupa un bocadillo de jamon din fata la Casa de las Conchas, am pornit spre Puente Romano si locul de unde se fac cele mai populare poze cu Salamanca. Si apropo de bocadillo, nu-l rata pe cel de la Cafeteria Las Campanas plecand pe ideea ca e intr-o zona turistica. A fost unul dintre cele mai bune mancate in Spania.
Ultimul punct al vizitei a fost Plaza Mayor. Nu difera de altele din Spania si tot ca in altele aici poti gasi o patiserie sau vreun loc cu inghetata. In cazul de fata de la Confitería Santa Lucía din aceasta piata am mancat Hornazo, un fel de placinta cu carne de diferite tipuri. A fost gustoasa, dar nu e combinatia mea preferata.
Plaza Mayor