Frig si ploaie de toamna, cu asta m-a asteptat St. Petersburg la aterizare. La sosiri sunt asteptat de taximetristii cu ecuson de ‘taxi official’. Pentru o clipa, am avut impresia ca am calatorit in timp si sunt in Bucuresti. Scot bani de la primul ATM si imi iau o cartela cu internet, ca sa vad cum ajung la hotel. Taximetristii, vazand ca stau pe acolo cu telefonul in mana, isi incearca din nou nororcul. De data aceasta, le spun ca astept un prieten si scap de ei.

Ies afara si vad o marshrutka (microbuz) pe care scria, printre altele, metro. In fata ei, era un tip care vorbea continuu in rusa si parea ca “promoveaza” ruta. Imi lasa impresia ca este o cursa privata si-l intreb incotro merge. Nu am cu cine ma intelege si urc ca doar nu o scrie degeaba acel metro. Mai apoi, am observat ca scria K39, ceea ce si cautam. Alternative fiind bus-ul rapid 39ex sau cel mai lent, 39.

Marshrutka asta era un fel de microbuz intre doua sate romanesti. Desi, cand am vazut ultima data unul in Romania, arata ceva mai bine. La metrou, dupa cateva incercari de a lua bilet, observ ca se poate plati cu cardul direct la poarta de acces (paypass). Dupa o marshrutka dubioasa, a urmat un metrou plin.

St. Petersburg, dupa ploaie

Nici nu vazusem orasul si deja nu imi placea. Oricum, trebuia sa-mi fac curaj sa caut un loc unde sa pot mananca. Preventiv, imi luasem doar umbrela, un card si telefonul. Aproape de hotel am gasit un loc interesant despre care as putea spune ca este mai mult pub, decat restaurant. Meatarea Chuck fiind numele lui. Mancarea a fost foarte buna si personalul stia binisor engleza. Mi-au placut atat de mult incat am revenit dupa vreo doua zile.

Fiind prea devreme pentru somn, am iesit sa ma plimb prin jur. Initial, ma gandeam sa merg pe cateva stradute si sa ajung la primul canal, dupa sa revin la hotel. Mai merg putin, mai fac o poza, mai admir o cladire si observ ca am ajuns aproape de Hermitage. Verific pe Google Maps, ca mi se parea ca am ajuns prea repede. Nu imi venea a crede ce aproape eram de atractiile principale.

Dupa vreo doua ore de plimbat, am prins incredere si St. Petersburg devenise un oras wow! Vremea, aglomeratia si marshrutka nu aveau nicio legatura cu ce vazusem prin zona centrala. Chiar daca eram mai tot timpul singur pe strada, nu m-am simtit in nesiguranta. Multe forte de ordine prin oras, atat oficiale cat si ale firmelor de paza care erau pe la cluburi sau magazine. Am ajuns la hotel aproape de miezul noptii cu gandul ca nu voi avea timp sa vad prea multe in cele trei zile pline pe care le am la dispozitie.

New Holland, Catedrale, Muzeul Kunstkamera si plimbare prin oras

Ziua urmatoare am luat orasul din nou la pas. Trebuia sa ma incadrez cu plimbarea pana la ora 20, cand aveam bilet la filarmonica. Vremea in continuare nu arata prea bine, dar daca tot nu ploua, nu am inceput cu Hermitage-ul, ci am pornit spre New Holland, aflat in partea de vest a zonei centrale. Despre acesta mica insulita nu stiam nimic, doar ma atrasese cateva poze din aplicatia Google Trips.

New Holland

Pana acolo am mers in mare parte pe faleza bratului mare al raului Neva si am admirat ce era vizavi. Intr-un tarziu, am ajuns si la New Holland. La intrarea pe insula, in fata unei porti de scanare, stateau de paza 4 domni bine facuti.Nu stiam daca se intra sau nu, sau daca e cu taxa de intrare. Ca mine mai era un cuplu care probabil avea aceeasi dilema. Imi fac curaj si ii intreb daca e deschis. Nu ma asteptam sa fiu inteles, dar de undeva trebuia sa incep. Au intuit ce intreb si mi-au facut semn sa intru.

De pe panourile de prezentare am aflat ca mica insulita a aparut artificial la crearea canalelor din jur. Numele de New Holland i-a fost dat datorita asemanarii cu Amsterdamul in ce priveste facilitatile maritime. A fost creata in 1719 si, de-a lungul timpului, a avut mai multe intrebuintari, in mare parte legate de activitatea maritima sau marina militara.

Pentru o perioada, aici a functionat si o inchisoare. Cladirea a fost proiectata pe trei nivele, cu celulele la etajele 2 si 3. Constructia a primit si un nume, Bottle (Sticla), probabil inspirat dupa forma sa circulara. Fiind cea mai importanta de pe insula, a fost restaurata in prima faza a proiectului. In acest moment, la primul etaj, poti gasi cafenele, mici restaurante si pub-uri. La etajul doi se afla companii de arhitectura si magazine de designeri. Iar la trei, focusul este pe sport si infrumusetare, aici fiind sali de yoga, clase de balet, saloane de cosmetica si SPA.

Tot in prima faza, au fost restaurate alte doua cladiri si remodelat parcul. In una dintre cladiri se afla un restaurant, iar in cealalta o scoala privata orientata spre Industrii Creative. Eu am ajuns prea dimineata si nu erau deschise majoritatea locurilor, dar am putut sa ma plimb pe holurile din Bottle. Tot aici am baut o cafea, cafenelele fiind deschise de la ora 9, atunci cand se deschide si complexul.

Catedrala Navala a Sf. Nicolae

Mi-am continuat plimbarea cu Catedrala Navala a Sf. Nicolae. Aceasta fiind una dintre cele mai vechi catedrale in stil baroc din St. Petersburg. Am ramas surprins ca este o biserica in care ritualurile sunt normale. Intrarea este gratuita, dar accesul era limitat, in interior fiind o inmormantare. Era pusa o ata si pe ea hartii pe care scria in engleza “no turists” si probabil acelasi lucru si in rusa. Doar pentru exterior merita drumul, interiorul fiind unul simplu, care nu mi s-a parut sa iasa in evidenta cu ceva.

Restaurantul Idiot

Se apropia ora pranzului si cautam un loc interesant sa mananc. Asa am ajuns la restaurantul Idiot, nume despre care unii scriu ca ar fi inspirat dupa opera lui Dostoyevsky. Dupa decoruri si muzica parea un loc boem, dar nu am vazut vreo mentiune referitoare la celebrul scriitor. Mi-am comandat bors traditional si pelmeni cu ciuperci. Indiferent ce iti comandai de baut, din partea casei primeai o vodka mica. La berea mea era ok, dar la cine luase apa era chiar amuzanta situatia. Mancarea a fost foarte buna, iar preturile chiar mici pentru popularitatea locului.

Catedrala Sf. Isaac

Mi-am continuat apropierea de hotel, unde trebuia sa ajung inainte de a merge la filarmonica. Fiindu-mi in drum, am vizitat Catedrala Sf. Isaac, cea mai mare din oras. Aici am urcat in turn, iar apoi am vizitat interiorul catedralei. La exterior impresioneaza prin coloanele de granit rosu si cupola placata cu aur. Interiorul cred ca este cel mai frumos pe care l-am vazut intr-o biserica ortodoxa. Privelistea din turn, mai precis de pe pasarela de la baza cupolei, cred ca este cea mai buna pe care o poti avea cu zona centrala a orasului.

Muzeul Kunstkamera

Am ramas tot in zona si am trecut sa-l salut pe tarul Petru cel Mare, aflat pe calul sau, in parcul din fata catedralei. Apoi am traversat Palace Bridge si am vizitat Muzeul Kunstkamera. Citisem ca ar fi interesant si e cel mai vechi din Rusia, fiind infiintat de tarul Petru cel Mare. La exterior, cladirea atrage atentia de pe malul celalalt, insa la interior l-am gasit plictisitor. Am iesit dupa vreo 40 de minute, foarte dezamagit. Nu stiu de ce aveam asteptari, vazusem unul de etnografie in Rep. Moldova cu o luna in urma si, la fel, a fost sub asteptari. Am facut cale intoarsa si am pornit spre Biserica Mantuitorului Insangerat sa o vad si pe lumina. Chiar daca aveam timp, am zis ca las intrarea in ea pe ziua urmatoare.

Am traversat Gradinile Mikhailovsky de langa catedrala si m-am indreptat spre Gradinile de Vara, aparute tot la dorinta tarului Petru. Desi in Google Maps apareau deschise, programul era altul. M-am multumit doar cu parcul de langa. In centrul acestuia se afla o flacara vesnica in memoria victimelor din Al Doilea Razboi Mondial. In drum spre hotel, m-am oprit la Catedrala Kazan sa o vad mai bine de aproape, ca de trecut pe langa trecusem chiar din prima seara.

Pentru cina am cautat ceva in apropierea filarmonicii. O varianta era extravagantul Tsar, dar nu eram pregatit pentru el cu o tinuta la patru ace. Am ales ceva cu specific georgian din aceeasi zona. Restaurantul se numeste Khinkalnaya na Neve si ori nu am stiut eu ce sa aleg, ori chiar nu e pe gustul meu bucataria georgiana. Supa a fost foarte iute, un fel principal la fel… doar ce pareau a fi sarmale (in poza din meniu) a fost gustos. Si da, chiar erau sarmale, dar cu mult mai multa carne. Dupa dimensiuni, cred ca erau gandite sa le mananci ca pe sushi.

In prima zi plina am adunat aproape 32 km de mers. Cred ca acesta a fost un nou record. Dar la cat de frumos este St. Petersburg, este pacat sa nu-l decoperi la pas.

Bogdan

In copilarie ma plimbam printr-un atlas rutier in poloneza, iar din 2012 sunt calator cu jumatate de norma. Pana acum am vizitat peste 170 de orase din 50 de tari.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *